Publicat în revista nr. 174 – Septembrie 2024

Sandra-Ioana TOMA (ANCA), avocat specialist în achiziţii publice, Cabinet de avocat Sandra-Ioana Toma

Iată că, din nou, m-am lovit în practică de o problemă interesantă de drept: este permis factoring-ul într-un contract de achiziţie publică? Dacă da, în ce condiţii şi care sunt formalităţile care trebuie îndeplinite de către cei trei actori? Poate autoritatea contractantă să nu ia în considerare existenţa unui contract de factoring şi, deci, să refuze să facă plata în contul factorului? Ce se întâmplă în cazul unui astfel de refuz, combinat cu situaţia lipsei de fonduri în vistieria autorităţii contractante? Nu echivalează acest impas cu un adevărat blocaj al contractului de achiziţie publică, prin lipsa de fonduri pentru continuarea, de către antreprenor, a executării obiectului contractului de achiziţie publică? Este obligată autoritatea contractantă să semneze înscrisuri suplimentare în legătură cu acest contract de factoring?
Pur teoretic, contractul de factoring are ca efecte exclusiv cesiunea unei/ unor creanţe ce izvorăsc dintr-un alt raport juridic (în cazul nostru, din contractul de achiziţie publică).
Activitatea de factoring are efecte şi faţă de beneficiar (autoritatea contractantă, care va avea calitatea de debitor cedat), care va fi notificat că trebuie să plătească factura/facturile la scadenţă factorului.
În speţă, autoritatea contractantănu a acceptat contractul de factoring încheiat de antreprenor cu banca, întrucât banca cu care clientul a încheiat contractul de factoring nu s-a limitat la simpla notificare a debitorului cedat (în speţă autoritatea contractantă), ci a solicitat ca debitorul cedat să semneze o declaraţie. Declaraţia solicitată de bancă, pe lângă rolul de a proba informarea debitorului cedat despre cesiunea de creanţă, impunea şi obligaţii acestuia, şi anume de a nu opera vreo compensare fără acordul băncii.
Astfel, s-a creat un blocaj – autoritatea contractantă a arătat că nu acceptă condiţiile impuse de bancă debitorului cedat, deci nici contractul de factoring, nefiind de acord cu solicitarea băncii factor de a semna declaraţia solicitată de bancă (şi, deci, de a îşi asuma obligaţii suplimentare faţă de contractul de achiziţie publică), însă, pe de altă parte, nici nu a achitat facturile, fiind în întârziere cu plăţile, motiv pentru care antreprenorul era în dificultate întrucât nu dispunea de fonduri pentru a continua cu lucrările aferente contractului de achiziţie publică (motiv pentru care, de altfel, a recurs la contractul de factoring, pentru a finanţa continuarea lucrărilor ce fac obiectul contractului de achiziţie publică).
Din punct de vedere juridic, nu identific motivul pentru care o autoritate contractantă refuză acceptarea unui contract de factoring încheiat de antreprenor – mai exact, refuză aplicarea normelor legale privind cesiunea de creanţă, valabilă prin simpla sa notificare conform legii.
Astfel, pentru a putea analiza dacă putem aplica clauzele contractului de factoring unui contract de achiziţii publice trebuie să analizăm, mai întâi de toate, legislaţia specifică aplicabilă în materia achiziţiilor publice, dar şi prevederile contractului de achiziţie publică…

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!