În această perioadă, evenimentul cel mai important din domeniu, îl constituie, fără îndoială, desfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi a Unităţii pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice, corelativ cu înfiinţarea unei noi structuri: Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice (ANAP), în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.

Cele de mai sus au fost consacrate prin Ordonanţa de urgenţă nr.13, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 26 mai 2015.

Motivaţia aprobării, în luna mai, a ordonanţei se regăseşte expusă, pe larg, în Nota sa de fundamentare[1]: “Conform măsurilor prevăzute în Acordul de Parteneriat[2], România trebuie să finalizeze până la sfârşitul lunii iunie 2015 Strategia Naţională în domeniul achiziţiilor publice pentru a asigura reforma sistemului naţional în domeniul achiziţiilor publice, cu îndeplinirea următoarelor obiective: un cadru legislativ clar, stabil și coerent; un cadru instituţional eficient; mecanisme eficiente de verificare și control; consolidarea eficacităţii sistemului de căi de atac; dezvoltarea funcţiei de monitorizare a pieţei.”

Necesitatea asigurării unui cadru instituţional eficient a fost impusă de identificarea unor deficienţe ale întregului sistem de achiziţii publice, cum ar fi suprapunerea de responsabilităţi la nivelul unor instituţii implicate în acest proces, ce a avut ca efect încărcarea din punct de vedere administrativ a cadrului operaţional, iar responsabilitatea decizională a acestor entităţi fiind mult diluată[3].

O astfel de decizie, de reorganizare a instituţiilor implicate în achiziţiile publice, ar fi binevenită, dacă ar fi fost imediat urmată de o politică fluentă, de punere în aplicare a dezideratelor menţionate în ordonanţă.

În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a actului sus citat (deci până la finele lunii august 2015), trebuie să fie definitivat, prin aprobarea unei hotărâri de Guvern, modul de organizare, funcţionare, structura organizatorică şi numărul maxim de posturi al ANAP (art. 5 alin. (1) OUG nr.13/2015).

Apariţia noii structurii impune, totuşi, o intervenţie cel puţin asupra OUG nr. 34/2014 şi a Sistemului electronic de achiziţii publice. E posibilă o funcţionare fără sincope a întregului sistem de achiziţii publice, fără a se produce modificări imediate asupra legislaţiei naţionale existente?

Ţinând cont că România se află în plină etapă de transpunere a celor trei directive europene, cu termen până în 18 aprilie 2016, este fezabil şi fiabil un astfel de proiect reorganizatoric, la acest moment? Mai este oare suficient timp pentru derularea fluentă, în paralel, a procesului de emitere a actelor normative de preluare a pachetului legislativ europen şi a procesului de legiferare a funcţionării ANAP?

Pe de altă parte, subordonarea acestei noi instituţii Ministerului Finanţelor Publice va respecta prevederile art. 9 din Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, referitoare la creearea unui sistem corespunzător de achiziţii publice, care să se bazeze pe transparenţă, concurenţă şi criterii obiective pentru luarea de decizii şi care, între altele, să fie eficiente pentru prevenirea corupţiei?

ec. Ecaterina Milica Dobrotă – vicepreşedinte AEXA