Ecaterina Milica DOBROTĂ – vicepreşedinte AEXA
Una dintre noutăţile introdusă de Directiva 24/2014 o constituie şi extinderea ariei de cuprindere a conflictului de interese: “Conceptul de conflict de interese acoperă cel puţin orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele autorităţii contractante care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de achiziţie sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea sau independenţa lor în contextul procedurii de achiziţie.”
O astfel de regulă, de evitare a conflictului de interese, se găseşte deja în OUG nr.34/2006, dar într-un mod mai puţin nuanţat: “Nu au dreptul să fie implicaţi în procesul de verificare/ evaluare a candidaturilor/ofertelor următoarele persoane: […] c) persoane despre care se constată că pot avea un interes de natură să le afecteze imparţialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor”.
Diferenţa dintre ordonanţă şi directivă constă în detalierea interesului: financiar, economic sau un alt interes personal.
Nouă încadrare la conflict de interese a fost preluată, în proiectul de lege al achiziţilor publice, la art. 59, aproximativ în aceeaşi formă cu cea din directivă: “prin conflict de interese se înţelege orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele autorităţii contractante care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea sau independenţa lor în contextul procedurii de atribuire.”
Dacă interesul financiar şi/sau economic pot fi demonstrate imediat prin documente, interesul personal nu poate fi probat întotdeauna prin elemente concrete, conducând, uneori, spre diverse înţelesuri, permiţând interpretarea eronată/abuzivă, fără temei real.
Totuşi, pentru a evita o respingere automată, proiectul de lege promovează analiza prealabilă a situaţiei ivite, obligând autoritatea contractantă “[…] de a întreprinde orice demersuri necesare pentru a stabili dacă situaţia respectivă reprezintă o situaţie de conflict de interese şi de a prezenta candidatului/ofertantului aflat în respectiva situaţie o expunere a motivelor care, în opinia autorităţii contractante, sunt de natură să ducă la un conflict de interese.”
Motivaţia unei asemenea reglementări rezidă din faptul că nu orice relaţie/ legătură personală între doi sau mai mulţi indivizi poate fi încadrată la conflict de interese.
În aplicarea acestei prevederi, practicienii au pus diverse întrebări, una dintre acestea vizând chiar şi o relaţie “meteorică” între unele persoane, cum ar fi faptul că soţia ofertantului este educatoarea copilului unuia dintre membrii comisiei de evaluare sau ofertantul şi expertul cooptat al autorităţii contractante au copii în aceeaşi clasă şi se întâlnesc la şedinţele şcolare. Dar dacă experţii ofertantului şi ai autorităţii au lucrat/lucrează la aceeaşi companie?
Pentru a viziualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
