Publicat în revista nr. 149 – Februarie 2020

Reporter: Ştim că activaţi în calitate de avocat specializat în achiziţii publice, în cadrul Casei de avocatură Mircea şi Asociaţii; vă rugăm să precizaţi cum a evoluat, în opinia dvs, legislaţia în domeniul achiziţiilor publice.

Cătălina MIRCEA: Legislaţia în domeniul achiziţiilor publice este una dintre marile provocări pentru orice practician al dreptului, în condiţiile în care presupune
rigoare în analiză şi flexibilitate în aplicarea acestei materii la situaţiile concrete intervenite în practică. Am urmărit evoluţia legislaţiei achiziţiilor publice încă
de la începuturile mele profesionale şi pot spune că, în continuare aceasta nu a ajuns la un echilibru între interesul autorităţilor publice şi interesele operatorilor economici.
Sunt câteva schimbările legislative importante care au avut loc cu privire la domeniul achiziţiilor publice, aşa cum au fost Legea nr.98/2016, Hotărârea Guvernului
nr. 395/2016, Legea nr.101/2016, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.45/2018, prin care s-au urmărit detalierea unor aspecte ce lipseau din prevederile anterioare şi totodată simplificarea unor proceduri. Un bun exemplu este reglementarea procedurii de atribuire simplificate prevăzute de Legea nr. 98/2016 a achiziţiilor publice.
Aceste modificări ale legislaţiei au mai vizat procedura notificării prealabile adresate autorităţii contractante, fără să fie un real succes, ci mai mult a creat un formalism care doar prelungea finalizarea procedurilor de achiziţie publică, aspect demonstrat de numărul contestaţiilor, care nu au cunoscut o scădere, aşa cum ar fi fost de aşteptat.
Autorităţile contractante adoptau măsuri de remediere efective în relativ puţine cazuri şi atunci, operatorii economici se adresau Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau instanţei competente pentru a supune actele autorităţii contractante controlului de legalitate.
După ce s-a constatat că notificarea prealabilă nu are efecte remarcabile în scăderea numărului de contestaţii, a fost introdusă constituirea cauţiunii de către ofertanţi, prin OUG 45/2018, tot cu scopul de a scădea numărul contestatarilor.
Se pare că această măsură şi-a atins obiectivul şi a scos din rândul contestatatorilor operatorii economici care nu au avut resursele financiare necesare pentru a contesta proceduri de atribuire, aspect care poate fi privit ca fiind pozitiv pentru autorităţile contractante, care astfel nu au mai prelungit durata pentru încheierea contractelor de achiziţie prin necontestarea procedurii, şi
negativ pentru acele societăţi care nu au resursele necesare, deoarece fie sunt la început de drum în activitate, fie acţionează într-un domeniu în care marjele sunt mai mici.
Practic, a fost creată o barieră de intrare pe piaţă, care este contrară regulilor concurenţei ca element esenţial şi în materia achiziţiilor publice….

Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!