Publicat în revista nr. 150 – Martie 2020

Conf. univ. dr. Petrică – Mihail MARCOCI

Că România nu este unul dintre cele mai performante state din UE în materia achiziţiilor publice, nu mai este, de mult timp, un secret pentru cineva. Incapacitatea de a utiliza eficient fondurile publice sau fondurile nerambursabile pe care ni le pune la dispoziţie, uneori cu generozitate, alteori cu zgârcenie, Uniunea Europeană a devenit o maladie care afectează toate entităţile publice. Evident că etiologia acestui sindrom social generalizat este complexă. În multitudinea de cauze identificate există şi cele legale, instituţionale şi, adesea, personale. Pe acest fond, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice şi-a propus să aducă unele corecţii necesare bunei funcţionări sistemului achiziţiilor publice.
Încă de la bun început, trebuie să spunem că este un act cu vocaţie tehnică, fără prea multe conexiuni cu interesele politice de moment, care generează un aport consistent în scopul eficientizării sistemului achiziţiilor publice. Logica iniţială a legiuitorului, în cazul acesta guvernul, a fost eliminarea riscurilor legate de întârzierea, uneori absurdă, a procedurilor de achiziţie publică, dublată, aproape întotdeauna, de depăşirea termenelor în contractele de lucrări, mai ales în cazul celor de infrastructură mare. În chip evident, întârzierile se datorează şi prelungirii litigiilor, fapt care nu poate fi aruncat, în toate situaţiile, în sarcina instanţelor judecătoreşti….

Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!