Publicat în revista nr. 161 – Iunie 2021
ing. Bogdan BĂLAN, expert achiziţii publice
În continuarea articolului din revista nr. 160/2021, în cadrul prezentului material voi încerca să depăşesc ”bariera” limitatelor prevederi legale incidente şi voi recomanda o procedură de lucru cât mai detaliată şi cât mai ghidată către practicieni, care ar putea fi urmată în situaţia atribuirii unui contract de prestări servicii de mentenanţă prin Negociere fără Publicarea Prealabilă a unui Anunţ de Participare (NFPAP), în baza art. 104, alin. (1), lit. (b) din 1 Legea 98/2016 . Obiectivul materialului este de a prezenta: momentul şi modul în care trebuie utilizată formula de calcul a prestaţiei prezentată în materialul din revista nr. 160/2021; un model de mandat pentru comisia de evaluare; modalitatea de derulare a negocierii; un curs de acţiune pentru situaţiile în care acţiunile prestatorului în cadrul negocierii converg către o zonă ”opacă”, de refuz a solicitărilor autorităţii contractante.
Înainte de a intra în descrierea efectivă a etapelor de derulare a NFPAP voi face o prezentare a tipurilor de negocieri, funcţie de rezultatul lor. Astfel, negocierea este un proces prin care, două părţi, autoritate contractantă respectiv operator economic, fiecare cu propriul său punct de vedere şi obiective, încearcă să obţină un rezultat satisfăcător într-o chestiune de interes comun. În negociere, un rezultat satisfăcător pentru ambele părţi este vital, deoarece, deşi părţile pot avea interese opuse, ele sunt, de asemenea, dependente una de cealaltă. Cumpărătorii şi vânzătorii au nevoie unul de celălalt, de pe o parte vânzătorul trebuie să facă business şi să obţină profit iar, pe de altă parte, autoritatea contractantă trebuie să ducă la îndeplinire scopul pentru care a fost înfiinţată/să îşi îndeplinească misiunile, inclusiv prin utilizarea unor resurse puse la dispoziţie de vânzător. În mod ideal ambele părţi trebuie să fie dispuse să ajungă prin negociere la un rezultat echitabil iar ulterior ambele părţi trebuie să fie capabile să implementeze rezultatul negocierii.
În funcţie de rezultatele negocierii, există trei tipuri de negocieri, acestea fiind denumite astfel: “win/win” (câştig/câştig = ambele părţi câştigă), “win/lose” (câştig/pierdere = o parte pierde şi alta câştigă) respectiv “lose/lose” (ambele părţi pierd). Orice negociere se poate finaliza cu unul din aceste rezultate, dar atingerea unuia dintre aceste rezultate poate deveni probabilă şi funcţie de stilul de negociere abordat de autoritatea contractantă.
Astfel, o negociere cu un rezultat “win/win” se întâmplă atunci când ambele părţi ating obiectivele propuse prin rezultatele negocierii, când negocierile au pus accent pe atribuirea unui contract reciproc avantajos (ex.: atribuirea unui contract la un preţ rezonabil pentru ambele părţi). Negocierile “win/win” sunt de obicei mult mai paşnice, părţile se bazează pe încredere, astfel de negocieri tind să încurajeze relaţii mai bune pe termen lung.
O altă situaţie este cea a unei negocieri tip”win/lose”, când, în mod evident, o parte o percepe pe cealaltă ca fiind în avantaj. Acest tip de negociere este una în care rundele de negociere sunt mai agresive, caracterizate de un grad mare de neîncredere de ambele părţi, acestea simt adesea că sunt pierzători tocmai din cauza neîncrederii care a caracterizat negocierea.
Atunci când negocierile intră într-un impas şi nu poate fi semnat un contract, acest rezultat este cunoscut sub numele de “lose/lose”. Când negocierile se blochează, suferă ambele părţi; în ceea ce priveşte autoritatea contractantă, deoarece produsul sau serviciul nu poate fi obţinut…
Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
