Publicat în revista nr. 162 – Septembrie 2021

Reporter: În opinia dumneavoastră, care apreciaţi că sunt principalele provocări pe care le întâlneşte un profesionist al dreptului în domeniul achiziţiilor publice?

Andrei ŢOCA: Domeniul achiziţiilor publice poate da naştere unor adevărate provocări, atât pentru cei chemaţi să apere drepturile şi interesele legitime ale părţilor participante în cadrul procedurilor de achiziţie publică, cât şi, în egală măsură, pentru cei chemaţi să exprime dreptul, respectiv magistraţii judecători.
Majoritatea provocărilor izvorăsc din interpretarea şi aplicarea legislaţiei privind achiziţiile publice, precum şi din coroborarea acestor dispoziţii cu dreptul Uniunii Europene. Aici consider că este nevoie de coeziune, unitate, armonizare care poate ar putea fi regăsită, de lege ferenda, într-un cod al achiziţiilor publice.
Tendinţa de codificare nu poate fi decât binevenită, după modelul Codului Administrativ, intrat în vigoare la data de 05.07.2019. De asemenea, am putea aduce în discuţie şi necesitatea reglementării unui cod de procedură administrativă, care ar reprezenta liantul reglementărilor procedurale în materia contenciosului administrativ (gen) şi în materia dreptului achiziţiilor publice (specie).

Reporter: Fără doar şi poate, criza sanitară determinată de răspândirea virusului SaRS – CoV2 a afectat şi domeniul achiziţiilor publice. Cum aţi apreciat magnitudinea acestei afectări?

Andrei ŢOCA: Într-adevăr, actuala criză sanitară nu a ocolit nici domeniul achiziţiilor publice, ce a provocat o reală undă de şoc resimţită atât de către autorităţile contractante, cât şi de către operatorii economici.
Astfel, nemulţumirile au venit din toate părţile, plecând de la dificultatea de a mobiliza resursele umane în condiţii sanitare corespunzătoare şi mergând până la nerespectarea obligaţiilor contractuale, inclusiv în sensul decalajelor în respectarea termenelor limită.
Apreciez că răspunsul dreptului la o atare situaţie de criză nu poate fi raportat la un climat de normalitate, fiind necesar ca eventualele întârzieri în executarea contractelor să fie privite cu mai multă flexibilitate din partea ambelor părţi.
În acest sens, în această perioadă, în dreptul francez, a fost readusă în discuţie teoria circumstanţelor excepţionale, născută în baza hotărârii Consiliului de Stat pronunţată în cauza Heyriès, în data de 28.06.1918, ce ar permite intervenţia unei aşa – numite legalităţi de criză, în temeiul căreia pot exista anumite „încălcări” ale obligaţiilor contractuale asumate de către autorităţile contractante fără ca acestea să fie supuse cenzurii controlului jurisdicţional.
În prezent, se poate constata însă o ameliorare a efectelor crizei sanitare în acest domeniu, ce sperăm să conducă cât mai repede la o stabilizare a pieţei…

Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!