Publicat în revista nr. 167 – Decembrie 2022
Carmen PREDESCU, avocat Filip & Company
[1] Funcţionează prezumţia de nevinovăţie şi în procedurile de atribuire derulate de autorităţi contractante din România? Cum poate un operator să scape de stigmatul pe care uneori chiar legea îl aplică? Practica instanţelor ne demonstreazăcă pot fi contestate deciziile arbitrare ale autorităţilor cu privire la neaplicarea cazurilor de excludere obligatorii prin reţinerea unor mijloace de probă pe care instanţele le consideră adecvate.
[2] Motivele obligatorii de eliminare a operatorilor economici din procedurile de atribuire includ şi situaţiile în care aceştia se fac vinovaţi de abateri profesionale grave care le pun în discuţie integralitatea. Noţiunea acoperă orice comportament culpabil care afectează credibilitatea profesională a operatorului economic.
[3] Este esenţial totuşi ca noţiuneasă nu fie extinsă în mod nejustificat. De exemplu, executarea incorectă, imprecisă sau defectuoasă a unui contract sau a unei părţi din contract poate demonstra eventual o competenţă profesională limitată a operatorului economic în cauză, dar nu echivalează în mod automat cu o abatere profesională gravă (C‑465/11 Forposta SA, ABC Direct Contact sp. z o.o. c. Poczta Polska S.A.). Lipsa unei analize concrete şi individualizate a fiecărei situaţii dă dreptul operatorului economic vătămat să conteste decizia în instanţă.
[4] Pentru excluderea operatorului vinovat de abaterea profesională gravă, art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea 98/2016 impune ca autoritatea contractantă să poată demonstra abaterea prin mijloace de probe adecvate, cum ar fi: deciziile instanţelor judecătoreşti sau cele emise de autorităţile administrative (e.g., acte emise de Consiliul Concurenţei). În schimb, articolele şi declaraţiile de presă (decizia civilă nr. 1099 din 13 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara;), extrasele de pe bloguri, răspunsurile la interpelările parlamentare (C‑515/18, Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato), raportul procedurii anterioare (Decizia nr. 316 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti) sau deciziile emise de autorităţile fiscale (Decizia nr. 553 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău) nu au fost considerate mijloace de probe adecvate…
Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
