În ultima perioadă se vorbeşte extensiv despre existenţa unei posibilităţi de legiferare a achiziţiilor publice verzi; din mass-media până pe site-ul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice regăsim  titluri care confirmă dorinţa de reglementare a acestui domeniu. Dacă până acum vorbeam despre achiziţii publice verzi doar pe hârtie, acestea echivalând cu o mică bifă uitată într-un colţ al cererii de finanţare pe care o completam fără a avea un suport real legislativ în vederea realizării deziteratelor noastre, acum avem un proiect de lege.

În primul rând trebuie precizat ce se înţelege prin achiziţie publică verde. Aceasta reprezintă procesul prin care autorităţile contractante utilizează criterii privind protecţia mediului care să permită îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor şi optimizarea costurilor cu achiziţiile publice pe termen scurt, mediu şi lung.

La elaborarea proiectului de lege s-au avut în vedere prevederile normative aplicabile la nivel european şi anume:

• Comunicarea Comisiei Europene către Consiliul şi Parlamentul European “Achiziţii publice pentru un mediu mai bun” (COM(2008) 400);
• Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – iniţiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011) 21).

Însă nu numai legislaţia europeană a stat la baza elaborării noului proiect de lege ci şi reglementările naţionale:

• Hotărârea Guvernului nr. 1460/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă – orizonturi 2013 – 2020 – 2030.
• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Ceea ce se urmăreşte prin proiectul de lege este elaborarea unui Plan Naţional de Achiziţii Publice Verzi prin care se vor stabili anumite ţinte anuale ce trebuie atinse şi introducerea în procesul de achiziţie publică a unor criterii privind protecţia mediului, raportat la valoarea anuală a achiziţiilor publice realizate de autoritatea contractantă pentru furnizarea de produse, prestarea de servicii sau execuţia de lucrări. Potrivit proiectului de lege achiziţiile publice verzi au ca obiectiv cumpărarea, pe criterii de eficienţă energetică, a produselor şi serviciilor, precum: automobile ecologice, electricitate produsă din surse regenerabile de energie, calculatoare, componente clădiri, echipamente iluminat, hârtie reciclată, aparate electrocasnice, transport public ecologic etc.   

Toate aceste criterii se doresc a fi incluse în Planul Naţional de Achiziţii Publice Verzi. Mai mult, dacă până acum aveam dispoziţii legale imperative şi din greşeală se omitea elaborarea unor norme care să cuprindă sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare, în cazul Planului Naţional de Achiziţii Publice Verzi au fost stabilite deja sancţiunile. Astfel, nerespectarea Planului va fi sancţionată cu amenzi între 10.000 şi 35.000 de lei. Potrivit poiectului de lege se consideră contravenţie şi se sancţionează cu aplicarea unei amenzi în limitele deja menţionate: nerespectarea ţintelor prezentate în cadrul Planului Naţional de Achiziţii Verzi, necompletarea de către autorităţile contractante a Formularului APV în momentul în care se anunţă în SEAP atribuirea contractului şi netransmiterea de către autorităţile contractante a Raportului APV completat, până la data de 1 martie a anului următor celui în care s-a facut monitorizarea.

Cu privire la implementarea Planului Naţional de Achiziţii Publice Verzi, în termen de 6 luni de la adoptarea legii, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice împreună cu Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) vor publica un ghid, aprobat prin ordin comun al ministrului Mediului şi al preşedintelui Autorităţii, în Monitorul Oficial partea I, care va cuprinde criterii minime privind protecţia mediului pentru grupe de produse şi servicii, precum şi caiete de sarcini standard.

După intrarea în vigoare a ordinului, MMSC stabileşte Planul Naţional de Achiziţii Publice Verzi până la data de 31 octombrie pentru anul următor, pe care îl supune aprobării prin hotărâre de guvern.

Autoritatea abilitată să  supravegheze punerea în aplicare a Planului Naţional de Achiziţii Publice Verzi este ANRMAP care monitorizează modul de atribuire a contractelor de achiziţie publică verde, dispunând, după caz, aplicarea de sancţiuni contravenţionale.

Dacă în România vorbim despre achiziţii publice verzi doar la nivel de proiect de lege, în alte state europene aceste principii au început să fie puse deja în practică, apărând în acest mod conceptul de dezvoltare durabilă – “dezvoltare care satisface necesităţile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndplini propriile necesităţi”.

Statele europene, în vederea realizării dezideratului cu privire la realizarea achiziţiilor publice verzi, au adoptat diferite abordări. Spre exemplu, în Franţa, oraşele Dunkerque şi Lille în vederea stabilirii priorităţilor generale pentru ecologizarea achiziţiilor publice, au adoptat o abordare progresivă. Astfel, acestea au început cu un produs, al cărui impact asupra mediului este evident sau pentru care alternativele mai ecologice sunt disponibile şi nu implică costuri suplimentare şi câştingând încrederea prin testare şi prin cooperarea strânsă cu utilizatorii, s-a creat climatul potrivit pentru trecerea la o politică mai sistematică de achiziţii ecologice şi luarea în considerare a alternativelor mai ecologice pentru alte produse. Oraşul Lille a înfiinţat un birou în vederea formării achizitorilor pentru a căuta produse înlocuitoare care au un impact mai scăzut asupra mediului. Aceştia au început cu şase produse: hârtie, vopsea, cerneală, produse de curăţat, iluminatul public şi lemn. Achizitorii au început apoi să pună bazele unei proceduri pe care au aplicat-o şi altor produse.

Tot în Franţa, în vederea realizării planului de achiziţii publice verzi, guvernul francez a lansat un proiect pentru aplicarea metodei HQE (haute qualité environnementale), o metodă de a atinge o înaltă calitate ecologică în sectorul construcţiilor, în cazul locuinţelor sociale şi al urbanismului. Această metodă se concentrează asupra proiectării de clădiri care utilizează mai puţină apă şi energie şi necesită mai puţină întreţinere.

În alte state europene s-a încercat ecologizarea achiziţiilor publice prin achiziţii de electricitate regenerabilă, în acest sens trebuie menţionate demersurile întreprinse de către autorităţile locale britanice şi olandeze. Astfel, la începutul anului 2002, Universitatea Sheffield Hallam din Regatul Unit a decis să acopere 5% din consumul său de electricitate prin electricitate ecologică şi a atribuit contractul unui furnizor de electricitate ecologică. Achiziţia a 5% de electricitate ecologică a permis universităţii să-şi diminueze emisiile de carbon cu aproximativ 1,5 până la 2% pe an. Prin măsuri ulterioare se are în vedere mărirea procentului la 3% pe an.

Aproape toate clădirile publice şi iluminatul stradal din sud-estul Brabantului din Țările de Jos sunt alimentate cu electricitate ecologică. În martie 2002, 21 de municipalităţi din Regiunea de cooperare Eindhoven au semnat un contract cu un furnizor pentru a obţine electricitate ecologică pentru 75% din consumul lor, reprezentând aproape 29 milioane de kWh. Municipalităţile s-au grupat pentru a obţine un preţ mai bun al utilităţii. Pe lângă îmbunătăţirile ecologice, contractul negociat oferă o economie financiară de 620.000 euro faţă de contractele precedente.

Alte state europene au încercat ecologizarea achiziţiilor publice prin comercializarea de alimente ecologice. Autorităţile publice pot reduce semnificativ impactul asupra mediului prin achiziţia de produse sezoniere, în acest sens spitalele din Viena şi cantinele din Italia au început să fie aprovizionate cu produse ecologice. În Italia există peste 300 de exemple de servicii care oferă meniuri şcolare ecologice – unele dintre ele utilizează doar fructe şi legume ecologice, în timp ce altele oferă feluri complete bazate pe ingrediente 80%, 90% şi chiar 100% ecologice. Oraşul Ferrara din nordul Italiei a adoptat o abordare structurată pentru a trece la alimentaţia ecologică. S-a început în 1994, prin comandarea unui studiu de fezabilitate, şi apoi s-a stabilit o listă de alimente care puteau fi utilizate fără o creştere semnificativă a costurilor. În 2003, 50% din alimentele oferite în cantinele publice erau ecologice, pentru creşe această cifră ridicându-se la 80%. O abordare similară a fost adoptată în Viena, cu accent pe acele produse alimentare care sunt uşor disponibile din agricultura ecologică, fără probleme de furnizare. Acestea includ acum cereale, produse lactate, fructe şi legume (în funcţie de sezon) şi carne. Alimentele ecologice sunt oferite în spitale, cămine de bătrâni, şcoli şi grădiniţe. Procentul de produse ecologice diferă în funcţie de tipul de instituţie: de exemplu, 30% în grădiniţe, însă se intenţionează creşterea acestui procent la 50% în următorii doi ani.

Astfel, după cum se poate observa, statele europene au început să pună în practică dispoziţiile europene cu privire la ecologizarea mediului, stabilind anumite deziderate/ţinte pe care să le atingă în procesul de aplicare a prevederilor cu privire la achiziţiile publice verzi. Având în vedere că şi România este o ţară membră a Uniunii Europene considerăm că este necesar ca şi aici să fie implementate dispoziţiile europene cu privire la achiziţiile ecologice.

Av. Christian Bogaru

Managing Partner Hammond, Bogaru & Associates