Publicat în revista nr. 134 – Noiembrie 2018

Liviu-Alexandru TEODORESCU
Avocat – Baroul Bucureşti

Articolul 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016 defineşte actul autorităţii contractante ca fiind ″orice act, orice operaţiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de legislaţia în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare;″ De asemenea, articolul 8 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 stipulează faptul că ″Persoana care se consideră vătămată de un act al autorităţii contractante poate sesiza Consiliul în vederea anulării actului autorităţii
contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum şi pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim……″Recent s-a pus în discuţie, în plan jurisprudenţial, (este drept că este o abordare singulară), aspectul legat de natura juridică a adresei de comunicare a rezultatului procedurii de atribuire emisă de o autoritate/entitate contractantă….

Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!