Publicat în revista nr. 119 – August 2017

Gelu CAZAN
Consultant achiziţii publice

Subiectul alegerii procedurii de atribuire în raport cu valoarea estimată a contractului de achiziţie publică/contractului sectorial este unul dintre cele mai sensibile în momentul de faţă, deoarece, în ciuda diverselor reglementări introduse atât la nivel de legislaţie primară cât şi secundară, practica ne pune în continuare faţa unor situaţii care generează interpretări contradictorii, divergenţe între practicieni şi cei care controlează şi, implicit, nesiguranţă în aplicarea unor reguli pentru care de ani de zile se caută – şi nu au fost găsite – formulări cât mai clare şi mai precise.
În continuare ne-am propus să punctăm câteva aspecte pe care le considerăm esenţiale în contextul acestui subiect, fără a avea pretenţia că cele ce urmează vor clarifica complet regulile referitoare la estimarea valorii contractului şi înţelegând pe deplin faptul că pot exista şi opinii diferite.
Analiza se axează în principal pe reglementările aplicabile contractelor de achiziţie publică, precizând însă de la bun început că toate elementele luate în discuţie sunt aplicabile în egală măsură şi contractelor sectoriale.
Pentru început, ar trebui să ne definim foarte clar problema pe care dorim să o rezolvăm, iar punctul de pornire al analizei ar trebui să plece de la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea 98/2016, unde se precizează că:
”(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege.”…

Pentru a viziualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!