Publicat în revista nr. 159 – Decembrie 2020

Ioana ROTARU, Avocat Partener în cadrul SCA “Perju, Rotaru&Asociaţii”

Modul de concepere ori de structurare a unei achiziţii publice este una din formele prin care se poate ajunge la o restrângere artificială a concurenţei, prin favorizarea ori dezavantajarea nejustificată a anumitor operatori economici, interzisă în mod explicit prin prevederile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.
Ne vom opri în cadrul acestei analize asupra atribuirii pe loturi a contractelor de achiziţie publică şi a acordurilor-cadru, pornind de la observarea unor proceduri de atribuire în cadrul cărora fie justificarea autorităţii contractante pentru nerecurgerea la lotizare a fost una arbitrară, fie obiectul şi dimensiunile loturilor în care a fost structurată achiziţia erau de natură a tinde la o restrângere artificială a concurenţei, prin favorizarea ori dezavantajarea nejustificată a anumitor operatori economici.
Legislaţia naţională actuală în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a acordurilor-cadru consacră, chiar dacă sub forma unui drept al autorităţilor contractante în acest sens, regula atribuirii acestor contracte pe loturi.
Această regulă implicită rezultă din prevederile art. 141 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 98/2016, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (3) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016, aprobate prin H.G. nr. 395/2016. Astfel, art. 141 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 98/2016 prevăd că “(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a recurge la atribuirea pe loturi a contractelor de achiziţie publică şi a acordurilor-cadru şi, în acest caz, de a stabili dimensiunea şi obiectul loturilor, cu condiţia includerii acestor informaţii în documentele achiziţiei. … (3) În situaţia în care autoritatea contractantă nu recurge la atribuirea contractului pe loturi, aceasta are obligaţia de a justifica decizia de a nu atribui contractul pe loturi”. Potrivit celor rezultate din art. 9 alin. (3) lit. f) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016, justificarea deciziei autorităţii contractante în acest sens – de a nu utiliza împărţirea pe loturi – se realizează prin intermediul strategiei de contractare.
Prevederile menţionate reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Directiva 2014/24/UE din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE, potrivit cărora “Autorităţile contractante pot decide să atribuie un contract sub formă de loturi separate şi pot stabili dimensiunea şi obiectul unor astfel de loturi. Cu excepţia respectării contractelor a căror diviziune este obligatorie în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, autorităţile contractante indică principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu face împărţirea pe loturi, care se include în documentele achiziţiei sau în raportul individual menţionat la articolul 84”.
Justificările ce stau la baza deciziei autorităţii de a nu atribui pe loturi contractul de achiziţie publică/acordul-cadru trebuie să aibă în vedere motivele expuse în considerentul 78 al Directivei 2014/24/UE, care, chiar prezentate cu titlu exemplificativ, consacră tipologia motivelor ce pot justifica o înfrânare a concurenţei prin neîmpărţirea contractului pe loturi, făcând în acelaşi timp aplicarea principiului proporţionalităţii, specific procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică….

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!