Publicat în
revista nr. 154 – Iulie 2020
Reporter: În primul rând, Felicitări! Ştim că de curând aţi fost promovat Partener în cadrul SCP Oglindă şi Asociaţii, după ce în ultimii 3 ani aţi coordonat Departamentul de Achiziţii Publice al SCP Oglindă şi Asociaţii. Din experienţa Dumneavoastră practică, vă rugăm să ne împărtăşiţi care sunt cele mai frecvente probleme pe care le-aţi întâlnit în procedurile de achiziţii publice şi ce recomandări aţi avea pentru candidaţii care se confruntă cu astfel de probleme?
Eugen SÂRBU: După cum am spus şi cu altă ocazie, principalele probleme practice în materia achiziţiilor publice sunt cauzate fie de insuficienta instruire a actorilor implicaţi, fie de faptul că piaţa achiziţiilor publice din România nu este una corectă, în care principalele deziderate urmărite de orice autoritate contractantă, atunci când stabileşte criteriile, ar trebui să fie claritatea şi liberul acces al tuturor candidaţilor interesaţi.
Astfel, modalitatea în care autoritatea contractantă formulează criteriile de calificare reprezintă, de obicei, punctul de pornire al majorităţii problemelor care intervin într-o licitaţie.
O atenţie deosebită trebuie acordată licitaţiilor în care documentaţia este supraabundentă, în sensul că stabileşte condiţii restrictive nejustificate sau solicită un nivel exagerat de detaliere al ofertei.
Cu cât cerinţele din Caietul de Sarcini sunt mai stufoase şi mai neclare, cu atât creşte gradul de subiectivitate al evaluării ofertelor. De exemplu, dacă într-o licitaţie având ca obiect proiectare şi execuţie de lucrări se cer date tehnice care nu există, care se concep la momentul proiectării efective, atunci există un puternic indiciu că se urmăreşte favorizarea operatorilor care au mai executat acelaşi tip de lucrări şi sunt în posesia unui proiect tehnic similar, din fostele contracte, de unde îşi pot extrage informaţii atât de avansate.
Într-o astfel de situaţie, documentaţia de atribuire trebuie contestată. Dacă totuşi nu este contestată sau nu este contestată în termen, atunci un candidat onest se va trezi victimă într-un mecanism păgubos şi îi va fi destul de dificil să repună procedura în graniţele legalităţii, adică să o deturneze de la deznodământul ”prefigurat”.
Totuşi, dacă licitaţia are o miză importantă, lupta merită dusă până la capăt. Importantă, într-o primă etapă, este supravieţuirea…..
Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
