Publicat în
revista nr. 158 – Noiembrie 2020
Reporter: Cum s-a comportat sistemul achiziţiilor publice în acest suprinzător an 2020? A fost pandemia un test inclusiv pentru sistemul achiziţiilor publice?
Ramona PENTILESCU: Anul 2020 nu este numai anul primei pandemii ”trăite” global, într-o economie mondială interdependentă. Pentru un segment reprezentativ al populaţiei productive a României anul 2020 marchează şi împlinirea a 20 de ani de la trecerea anului 2000 (când am încetat să mai fim copii …), dar şi mai bine de 13 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană – moment care a influenţat semnificativ direcţia de dezvoltare a ţării noastre. Consider important să marchez aceste repere generaţionale pentru că acestea indică (sau ar trebui să indice) o anumită etapă de maturizare atât a societăţii civile cât şi a administraţiei publice.
În domeniul achiziţiilor publice, am întâmpinat acest an având experienţa implementării a două pachete de directive în materia achiziţiilor publice, un sistem de achiziţii publice naţional cu o reglementare solidă şi o structură administrativă bine definită. Mai mult, apariţia situaţiei excepţionale a pandemiei ne-a arătat că textele fundamentale ale directivelor europene şi legislaţiei naţionale asigură pe deplin cadrul legal derulării unui proces de achiziţie publică în condiţii de urgenţă, fără a fi necesare alte reglementări ”urgente” – chiar şi recomandările emise de Comisia Europeană în această perioadă au avut un rol pur de orientare a statelor membre supuse presiunii enorme a derulării unor procese rapide şi eficiente de aprovizionare.
Cu toate acestea, nu doar în România, ci şi în multe alte state europene, pretextul urgenţei a fost utilizat pentru a realiza achiziţii mai mult sau mai puţin transparente, mai mult sau mai puţin justificate prin raportare la necesităţile obiective ale achizitorilor. Chiar şi aşa, anumite necesităţi de bază au fost asigurate, sistemele de control s-au activat pentru analizarea achiziţiilor faţă de care s-au ridicat suspiciuni de nelegalitate, iar procesele de achiziţie nu au constituit un factor blocant în gestionarea crizei.
Sistemul achiziţiilor publice pare să fi rezistat şocului iniţial al pandemiei, captând principalele unde de şoc. În acelaşi timp, au devenit vizibile slăbiciunile majore ale acestui sistem pe care avem, din fericire, ocazia să le analizăm şi îndreptăm: rigiditatea procedurilor de achiziţie utilizate, lipsa profesionalizării personalului care activează în domeniul achiziţiilor publice, lipsa totală a soluţiilor de prevenţie şi reacţie rapidă – stocuri strategice, achiziţii inovatoare, şi, mai ales, lipsa unei viziuni unitare asupra sistemului de achiziţii publice.
Reporter: Cum ar putea fi transformat sistemul achiziţiilor publice pentru a face faţă mai bine crizelor viitoare?
Ramona PENTILESCU: Cheltuielile cu achiziţiile publice reprezintă, anual, aproape 14% din PIB-ul UE. O asemenea forţă de cumpărare poate fi transformată, prin politici de achiziţie coordonate şi eficiente, într-un instrument la dispoziţia statelor prin care acestea pot stimula şi direcţiona o creştere economică sănătoasă şi durabilă şi pot gestiona provocările majore actuale: sănătatea populaţiei, protecţia mediului, crearea de locuri de muncă, tranziţia către o economie circulară şi eficientă, s.a…..
Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
