Publicat în
revista nr. 172 – Martie 2024
Formularea specificaţiilor tehnice astfel încât să fie în concordanţă cu scopul şi cu principiile incidente în materia achiziţiilor publice şi efectul de lock-in
Problema formulării de către autorităţile contractante a unor specificaţii tehnice mult prea detaliate/ specifice, care fac trimitere la un anumit producător/ marcă este de actualitate şi se traduce, în practică, în situaţia „licitaţiilor cu dedicaţie”.
Aceasta întrucât redactarea mult prea specifică, precisă, a unor cerinţe din documentaţia de atribuire conduce la restrângerea artificială a sferei potenţialilor operatori economici participanţi la respectiva procedură.
Mai exact, deşi mai mulţi potenţiali operatori economici s-ar încadra în condiţiile/ experienţa cerute pentru prestarea unui anumit serviciu/ a unei anumite lucrări, în mod automat mult mai puţini ar putea dovedi că au lucrat cu/ că deţin atestate, calificări sau certificări de la un anumit producător/ marcă etc.
Lipsa unor motive clare, justificate, obiective prin care autoritatea contractantă să argumenteze motivul pentru care în respectiva procedură de achiziţie publică are nevoie de anumite produse/ servicii/ calificări de la un anumit producător/ în legătură cu o anumită marcă, se traduce în mod automat printr-un abuz, care are ca efect restrângerea sferei potenţialilor participanţi la procedură.
Mai departe, mergând pe firul logic al acestor secvenţe, prin restrângerea sferei potenţialilor participanţi se încalcă atât scopul (asigurarea cadrului necesar pentru a realiza achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială), cât şi principiile aplicabile în materia achiziţiilor publice (nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, asumarea răspunderii).
Legislaţia aplicabilă reglementează în detaliu această chestiune, prevăzând, totodată, expres, şi situaţiile în care pot fi acceptate excepţii de la aceste reguli.
Potrivit considerentului (74) al Directivei 24/2014:
„(74) Specificaţiile tehnice stabilite de achizitorii publici trebuie să permită ca achiziţiile publice să fie deschise concurenţei şi să îndepli-nească obiectivele de sustenabilitate. în acest scop, ar trebui să fie posibilă prezentarea unor oferte care să reflecte diversitatea soluţiilor tehnice, a standardelor şi a specificaţiilor tehnice de pe piaţă, inclusiv a celor definite pe baza criteriilor de performanţă legate de ciclul de viaţă şi de sustenabilitatea procesului de producţie a lucrărilor, a produselor şi a serviciilor.
Prin urmare, specificaţiile tehnice ar trebui elaborate în aşa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenţei prin cerinţe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esenţiale ale produselor, serviciilor sau lucrărilor oferite în mod obişnuit de acel operator economic. Elaborarea specifi-caţiilor tehnice în termeni de cerinţe de performanţă şi funcţionale permite. în general, îndeplinirea acestui obiectiv în cel mai bun mod posibil. Cerinţele funcţionale şi de performanţă sunt, de asemenea, mijloace adecvate de favorizare a inovării în achiziţiile publice şi ar trebui să fie utilizate la o scară cât mai largă cu putinţă. (…)”.
Astfel, principiile enunţate în acest considerent au fost preluate în articolele 18 şi 42 din Directiva 24/2014, articole transpuse prin art. 155-156 din Legea nr. 98/2016, art. 165-166 din Legea nr. 99/2016, dar şi prin art. 31 din OUG nr. 114/2011, care prevăd că autoritatea contractantă are obligaţia să elaboreze specificaţii tehnice într-un grad de detaliu de natură să nu aducă atingere liberei concurenţe şi principiului tratamentului egal şi al nediscriminării. În acest sens, autoritatea contractantă este obligată să limiteze descrierea specificaţiilor tehnice doar la acele detalii necesare satisfacerii necesităţilor sale obiective, fără a impune alte restricţii nejustificate în calea participării la procedura de atribuire….
Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
