Finalul anului 2013 reprezintă prilejul ideal pentru o rapidă trecere în revistă a ultimelor evoluţii în materie de achiziţii publice. În acelaşi timp, este momentul să ne întrebăm care sunt tendinţele, aşteptările şi provocările anului următor în acest domeniu dinamic în care cititorii Revistei de Achiziţii Publice îşi desfăşoară activitatea.
Pentru început, se cuvine să evocăm atât cele mai marcante modificări legislative intervenite în anul 2013. Ca şi în anii anteriori, legislaţia românească în materie de achiziţii publice a cunoscut câteva modificări punctuale cuprinzând atât dispoziţii utile cât şi prevederi ineficiente, unele având consecinţe negative pentru entităţile implicate în procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
Merită amintite cu titlu de modificări pozitive următoarele : Recalificarea contractului de achiziţie publică în contract administrativ şi modificarea competenţei de soluţionare a litigiilor privind contractele de achiziţii publice; Notificarea prin intermediul SEAP a achiziţiilor directe cu valoare peste 5.000 euro ; Armonizarea pragurilor de publicare în JOUE cu Regulamentul european nr. 1.251/2011 ; Reducerea termenelor de verificare şi validare a documentaţiei şi anunţurilor/invitaţiilor de atribuire/eratelor de către ANRMAP ; Posibilitatea modificării cerinţelor de calificare în cadrul măsurilor de remediere adoptate ca urmare a depunerii unei contestatii ; Reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva deciziilor CNSC de către autoritatea contractantă şi/sau de către orice persoană vătămată ; Cerinţele de calificare/selecţie şi factorii de evaluare care nu sunt incluse în invitaţia/anunţul de participare sunt considerate clauze nescrise ; Majorarea pragurilor de achiziţie directă (30.000 euro pentru produse şi servicii şi 100.000 euro pentru lucrări) ; Eliminarea formei autentice a angajamentului ferm de susţinere ; Posibilitatea soluţionării litigiilor privind contractele de achiziţie publică prin arbitraj.
[su_button url=”http://revista-achizitii.ro/wp-content/uploads/2014/04/talon-de-comanda-abonament-20141.doc” target=”blank” style=”3d” background=”#941c38″ size=”4″ icon=”icon: download”] CLICK AICI pentru a te abona la REVISTA DE ACHIZIȚII PUBLICE[/su_button]
Printre modificările cu impact negativ şi/ sau inutile, cele mai importante sunt : Includerea în valoarea estimată a contractelor de lucrări a procentului de cheltuieli diverse şi neprevăzute ; Modificarea succesivă a pragului (70%, 80% din valoarea estimată) în raport de care se apreciază preţul neobişnuit de scăzut ; Includerea/excluderea succesivă în/din categoria autorităţilor contractante a regiilor autonome sau companiilor naţionale/societăţilor comerciale cu capital integral ori majoritar deţinut de o autoritate contractantă ; Precizarea unor termene speciale de evaluare/finalizare a procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune şi a parteneriatelor public privat ;
Remarcăm, încă o dată, lipsa de coerenţă/previzibilitate/securitate juridică indusă de modificările repetate ale legislaţiei naţionale care, de cele mai multe ori, nu ţin cont de practica sau de jurisprudenţa în materie de achiziţii publice. Astfel, deşi scopul clamat al modificărilor îl reprezintă necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice în scopul cheltuirii eficiente a fondurilor alocate şi al absorbţiei crescute a fondurilor europene, efectele obţinute sunt adeseori nedorite : în loc de simplificare, creşte complexitatea, în loc de rapiditate, creşte durata procedurilor de atribuire. Pentru a se evita astfel de consecinţe negative, una dintre soluţii ar putea fi o reală consultare/implicare a actorilor din domeniul achiziţiilor publice (autorităţi contractante, operatori economici, consultanţi, UCVAP, CNSC, instanţele de judecată, Curtea de conturi, etc.) în procesul legislativ.
În materie de jurisprudenţă, este sesizabilă îmbunătăţirea constantă a calităţii deciiziilor CNSC şi ale Curţilor de Apel, deşi sunt încă multe eforturi de realizat în vederea unificării practicii şi a evitării interpretărilor eronate/subiective ale dispoziţiilor legale.
Din fericire, situaţia este diferită la nivelul dreptului european al achiziţiilor publice. Astfel, după o consultare publică prealabilă serioasă şi având la bază o jurisprudenţă constantă, prezibilă şi temeinic motivată a Curţii de Justiţie Europene, institituţiile comunitare au decis modificarea directivelor 2004/18 şi 2004/17 precum şi crearea unei noi directive privind concesiunile.
Fără a intra în detalii, cele mai importante modificări realizate prin noile directive vizează : simplificarea şi flexibilizarea procedurilor de atribuire, încurajarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii, privilegierea achiziţiilor strategice, creşterea implicării statelor membre prin: Posibilitate crescută de negociere în cadrul procedurii de atribuire ; Crearea procedurii competitive de negociere şi a parteneriatului pentru inovare ; Termene procedurale mai scurte ; Reducerea formalităţilor : declaraţii pe proprie răspundere privind îndeplinirea cerinţelor ; document european unic pentru achiziţiile publice, acces la bazele de date ; Achiziţii 100% electronice; Eliminarea distincţiei între serviciile incluse în Anexa 2A şi serviciile din Anexa 2B ; Codificarea jurisprudenţei în materie de parteneriat public-public, crearea de reguli clare pentru achiziţiile în house şi cooperarea orizontală ; Divizarea pe loturi este regulă, lipsa divizării trebuie explicată ; Limitarea nivelului cifrei de afaceri ; Posibilitatea plăţii directe a subcontractanţilor ; Încurajarea criteriilor ecologice /sociale ; Criteriul de atribuire preţul cel mai scăzut devine costul cel mai scăzut (costul de viaţă) ; Experienţa personalului poate reprezenta factor de evaluare în anumite contracte de servicii ; Reducerea exigenţelor în materie de modificare a contractelor de achiziţie publică, cu respectarea următoarelor reguli : necesitatea modificării nu putea fi prevăzută în mod rezonabil ; posibilitatea de modificare să fi fost anunţată prin introducerea de clauze de revizuire clare ; modificarea nu este substanţială (până la 15% din valoare) şi nu schimbă caracterul general al contractului ; Implicarea statelor membre în detectarea erorilor de interpetare şi aplicare a regulilor, dificultăţilor întâlnite de IMM-uri, fraudelor, corupţiei, conflictului de interese.
Având în vedere că adoptarea acestor reguli este iminentă (se preconizează luna martie 2014 pentru intrarea în vigoare), România trebuie să se pregătească intens să transpună viitoarele directive. De aceasta dată, sperăm ca procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea europeană să fie cât mai riguros iar pachetul legislativ care va fi adoptat (preferabil sub forma unui cod al achiziţiilor sau investiţiilor publice), să respecte fidel intenţia legiuitorului european, cu luarea în considerare a specificitaţilor naţionale. De asemenea, ar fi preferabil ca transpunerea să se realizeze treptat, prin adoptarea prioritara a regulilor care profită sistemului actual de achiziţii publice şi pentru care suntem pregătiţi şi amânarea până la finele perioadei de transpunere a regulilor mai puţin profitabile sau care crează dificultăţi de aplicare.
În concluzie, după un an dificil remarcat prin scăderea numărului de proceduri de atribuire, modificări legislative incoerenţe/inutile sau lipsa adoptării unor măsuri necesare (revizuirea HG nr. 925/2006), anul 2014 se anunţă un an al provocărilor şi al unui nou început în domeniul achiziţilor publice: reforma europeană reprezintă prilejul instituirii unor reguli clare, complete şi precise de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
Avocat Florin IRIMIA
