Publicat în revista nr. 171 – Decembrie 2023

Sandra-Ioana TOMA (ANCA), avocat specialist în achiziţii publice, Cabinet de avocat Sandra-Ioana Toma

Cauţiunea este un subiect care a fost dezbătut intens de-a lungul timpului în materia achiziţiilor publice, începând cu 30.06.2014, data la care aceasta a luat naştere prin OUG nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de servicii.
Acest instrument juridic a fost reglementat sub mai multe denumiri, însă, în esenţă, raţiunea sa a fost aceeaşi: pretinsa încercare de a limita practicile abuzive de contestare a procedurilor de achiziţii publice, practici care conduc la tergiversarea şi prelungirea duratei procedurii.
Desigur, nu neg că există foarte multe situaţii în care operatorii economici se folosesc în mod abuziv de instrumentul contestaţiei în cadrul procedurilor de achiziţii publice. Cu toate acestea, aşa cum s-a mai scris până acum şi aşa cum s-a şi argumentat în cadrul excepţiilor de neconstituţionalitate formulate în legătură cu aceste prevederi, o astfel de prevedere este nelegală şi, având în vedere modali-tatea în care sunt multe documentaţii de atribuire întocmite în România, tinde să limiteze accesul operatorilor economici oneşti la procedurile de atribuire.
Astfel, iniţial, art. 2711 şi art. 2712 din OUG nr. 34/2006 prevedeau că:
Art. 2711 – OUG nr. 34/2006
(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.
(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă.
(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3) – (5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.
Art. 2712 – OUG nr. 34/2006
(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere…

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!