Publicat în revista nr. 137 – Februarie 2019

Jurist Ioana CIOBOTĂ, expert achiziții publice

Prin aprobarea la data de 29.11.2018 a Acordului încheiat între Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii, anul 2019 este declarat an de importanţă naţională pentru sectorul construcţiilor, fapt oglindit, la nivel legislativ, prin emiterea a două acte normative cu impact semnificativ: OUG nr.114/2018 şi Instrucţiunea nr. 2/2018, emisă de ANAP. Apariţia celor două acte reprezintă consecinţa realităţii conturate în ultimii ani de piaţa achiziţiilor publice, marcată de dificultăţile întâmpinate de executanţi în finalizarea sau, mai rău, demararea unor proiecte/contracte de lucrări, invocându-se din partea beneficiarului pretextul lipsei existenţei fondurilor şi/sau al imposibilităţii suplimentării acestora. Vidul legislativ existent în domeniul ajustării preţului în contractele de achiziţie publică, până în anul 2017, a facilitat autorităţilor contractante posibilitatea alegerii variantei uşoare pentru rezolvarea solicitărilor constructorilor: eternul ″Nu se poate″, susţinut de lipsa unor prevederi legale ferme, care să oblige achizitorul la ajustarea/ actualizarea preţului contractului.
Prin raportare la efectele refuzului de acordare a ajustării preţului contractului, trebuie analizate următoarele: niciunui constructor nu îi este convenabil să îşi dimensioneze oferta – viitorul contract, respectiv resursele de natură umană, tehnică şi financiară pentru un proiect ce va înceta anticipat, lipsindu-l atât de profitul licitat cât şi de experienţa similară ce urma să fie dobândită. În situaţie similară, o autoritate contractantă nu se bucură nici să iniţieze o nouă procedură de atribuire (care, în majoritatea cazurilor, ar include în valoarea estimată şi ajustarea neacordată anterior), nici să urmărească în execuţie restul unei lucrări nefinalizate….

Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!