Publicat în revista nr. 135 – Decembrie 2018

Prof.univ.dr. Ion VERBONCU,
Academia de Studii Economice din Bucureşti

Continuăm prezentarea unor aspecte referitoare la managementul românesc, de data aceasta de pe poziţia organizaţiei.
O economie sănătoasă economic este condiţionată de existenţa unor întreprinderi profitabile. O economie se dezvoltă şi prosperă dacă entităţile socio-economice sunt solide din punct de vedere financiar. România dispune de un important sector public, dar şi unul privat, ce cuprinde IMM-urile şi întreprinderile de dimensiuni mari, cu capital majoritar sau integral privat. Pe ansamblu, ”starea de sănătate” a organizaţiilor româneşti nu este în măsură să mulţumească pe deplin, aceasta fiind serios influenţată atât de variabile interne, cât şi exogene, specifice mediului ambiant, naţional şi internaţional. O incursiune în tipologia şi evoluţia economică a acestora în perioada scursă după 1989 este necesară, tocmai pentru a evidenţia rolul managementului în generarea de
performanţe economice. Tipologia organizaţiilor româneşti cuprinde, în principal: organizaţii publice (întreprinderi şi instituţii publice), organizaţii private (întreprinderi private mici, mijlocii şi mari), filiale ale unor companii multinaţionale, societăţi mixte, cooperative (de consum, meşteşugăreşti şi agricole) ş.a.; unele caracteristici dimensionale şi funcţionale, abordate de pe poziţia managementului, se referă la:
· numărul de întreprinderi publice (companii naţionale, regii autonome etc.) în care statul este acţionar unic sau majoritar, aflate sub autoritatea publică centrală, este de 287, iar cel al întreprinderilor publice aflate sub autoritatea publică locală este de 1381;
· întreprinderile publice beneficiază, din 2011, de guvernanţa corporativă, în două variante: guvernanţă corporativă centrată pe shareholderi (acţionari) şi guvernanţă corporativă centrată
pe stakeholderi; ceea ce întâlnim în România este un amestec între cele două variante, cu o uşoară înclinaţie spre prima;
· administrarea întreprinderilor publice se realizează în sistem unitar (cu Consiliu de administraţie şi directori) sau în sistem dualist (cu Consiliu de supraveghere, Directorat şi directori);
· de la aplicarea legislaţiei privind guvernanţa corporativă sunt exceptate multe întreprinderi publice, prin OG sau HG; acestea ”beneficiază” de un management numit în exclusivitate pe criterii politice, justificat parţial de responsabilitate politică corporativă (concept introdus de curând în teoria şi practica managerială, axat pe exercitarea influenţelor politice la nivel întreprinderilor, în stabilirea obiectivelor, asigurarea sustenabilităţii companiilor, lobby etc.);….

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!