Publicat în revista nr. 140 – Mai 2019
Prof.univ.dr. Ion VERBONCU,
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Stadiul în care se află organizaţiile româneşti din punct de vedere managerial şi, mai ales, cauzele care au generat împliniri şi nerealizări, ne-au permis fundamentarea unor modalităţi de profesionalizare a managerilor şi evidenţierea influenţei exercitate de acestea asupra calităţii şi eficienţei managementului. În categoria acestora se includ următoarele: a. Stabilitate şi coerenţă în legislaţia referitoare la managementul diverselor categorii de entităţi socio-economice (întreprinderi publice, în principal). Câteva repere semnificative trebuie luate în considerare atunci când tratăm problematica cadrului normativ aplicabil în materie de management al organizaţiei: legea contractului de management sau legea selecţiei managerului (legea 66/1993) aplicabilă întreprinderilor cu capital majoritar sau integral de stat, legea contractului de management privat, ordonanţa de urgenţă a Guvernului cu privire la guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice (OUG 109/2011, aprobată cu modificări prin legea 111/2016), hotărârea Guvernului cu privire la normele metodologice de aplicare a OUG 109/2011 (HG 722/2016).
Semnalele la care am făcut deja referire nu sunt deloc încurajatoare, întrucât anul 2017 şi primele luni ale anului 2018 au adus deja modificări notabile în ceea ce priveşte lista întreprinderilor publice care beneficiază, cel puţin teoretic, de manageri profesionişti (decizii ale SenatuluiRomâniei), dar şi amânări nejustificate ale aplicărilor prevederilor modificate ale legislaţiei privind
guvernanţa corporativă (prin decizii ale Guvernului).
Instabilitatea politică generează instabilitate legislativă şi incoerenţă în aplicarea unor prevederi normative deja adoptate. În această manieră ajungem de unde am plecat, respectiv nominalizarea administratorilor executivi sau neexecutivi pe criterii exclusive politice, clientelare, nesincronizări vizibile între autoritatea oficială, formală a posturilor de management şi autoritatea personală (competenţa propriu-zisă) a ocupanţilor. România dispune de un cadru normativ în cea mai mare parte adecvat promovării managementului profesionist în astfel de organizaţii, ca, de altfel, şi în întreprinderile mici şi mijlocii, aplicarea sa este deficitară, inegală şi incoerentă…..
Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!