Publicat în revista nr. 175 – Decembrie 2024

Andrei ANGHEL, associate, Filip & Company

Într-o decizie recent pronunţată, în cauza C-513/23 din 24 octombrie 2024, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („Curtea”) a reconfirmat necesitatea autorităţilor contractante de a permite ofertanţilor raportarea la elemente echivalente, în contextul formulării specificaţiilor tehnice ale proiectului prin trimitere la diverse standarde.

Deşi această chestiune apare ca un postulat în lumina prevederilor articolului 42 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014, problema dedusă judecăţii prezintă o perspectivă nouă, clarificând faptul că autorităţile contractante sunt obligate să includă menţiunea „sau echivalent” în documentaţia achiziţiilor chiar şi atunci când se face trimitere la standarde armonizate.

Context

Litigiul dedus judecăţii s-a născut în Bulgaria, în cadrul unei proceduri de achiziţie organizate de municipalitatea Plevna, în scopul implementării unui proiect finanţat prin programul operaţional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020. Documentaţia elaborată de autoritatea contractantă a inclus specificaţii tehnice care făceau trimitere la standarde armonizate, fără însă a include menţiunea „sau echivalent”.

Această omisiune a fost sancţionată de autoritatea de management a programului, care a impus o corecţie financiară motivată de încălcarea principiilor concurenţei şi transparenţei.

Contestând corecţia financiară, autoritatea contractantă a motivat decizia de a nu include sintagma „sau echivalent” în cadrul trimiterii făcute către standardele armonizate prin faptul că, în conformitate cu interpretarea prevederilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 oferită de Curte, standardele armonizate transpuse în legislaţia naţională a unui stat membru devin obligatorii pentru ofertanţii din acel stat.

Or, având în vedere faptul că standardul la care s-a făcut trimitere în situaţia de faţă este un standard armonizat transpus în legislaţia naţională a statului bulgar, autoritatea contractantă a considerat că includerea menţiunii „sau echivalent” ar fi fost doar o formalitate, fără aplicabilitate practică şi fără elemente similare de raportare.

Divergenţa de interpretare: Principiile directivei versus Interpretarea standardelor armonizate de către instanţa naţională

Conform opiniei instanţei sesizate, standardele supuse analizei constituie standarde armonizate în sensul prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011. Or, în acord cu considerentele Curţii exprimate în punctul 40 al Hotărârii din 27 octombrie 2016, James Elliott Construction (C‑613/14), precum şi în punctele 65 şi 66 ale Hotărârii din 17 decembrie 2020, Germania/Comisia (C‑475/19 P şi C‑688/19 P), instanţa naţională relevă posibilitatea ca aceste standarde armonizate să fie considerate obligatorii pentru ofertanţi, în condiţiile în care sunt transpuse în legislaţia internă a statului membru…

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!