Nevoia înfiinţării fondurilor mutuale în agricultură s-a născut în urma faptului că asiguratorii privaţi din piaţă nu oferă poliţe pentru agricultori care să acopere anumite riscuri precum îngheţ, inundaţii, secetă sau anumite boli zoonoze şi organisme de carantină, datorită incapacităţii societăţilor de asigurări de a suporta pagubele deosebit de importante pe care aceste evenimente le atrag.
Dorinţa fermierilor din România a fost aceea că, prin aceste fonduri, să se pună la adapost împotriva celor mai aspre fenomene – seceta, inundaţiile şi îngheţul – pe care societăţile de asigurări nu le despăgubesc. Astfel, capacitatea din ce în ce mai redusă a fermierilor de a face faţă unor astfel de riscuri a impus şi în România, crearea cadrului legal pentru înfiinţarea şi funcţionarea fondurilor mutuale în agricultură.
Acest cadru legal este oferit de Ordonanţa de Urgenţă nr. 64/2013, aprobată cu modificări şi completări de Legea nr. 2/2014, la nivel european având relevantă Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 şi Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013[1]. Condiţiile principale pentru a deveni membru al fondului mutual sunt dovada înregistrării în registrul exploataţiilor agricole şi respectiv plata unei contribuţii la fondul mutual.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, „fondul mutual înseamnă un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu dreptul intern şi care permite fermierilor afiliaţi să încheie o asigurare, prin care se acordă plăţi compensatorii fermierilor afiliaţi pentru pierderi economice cauzate de izbucnirea unor fenomene climatice nefavorabile sau a unei boli a animalelor sau a plantelor, de o infestare de dăunători sau de un incident de mediu, sau pentru o scădere drastică a veniturilor lor”, cu precizarea că termenul „asigurare” folosit de regulament nu se referă la companiile de asigurări, ci la tipul de asigurare (acoperirea riscurilor) furnizat prin intermediul fondului mutual.
Fondul este împărţit pe secţiuni, după cum urmează: (i) secţiunea comună la care contribuie toţi producătorii agricoli şi care asigură continuitatea şi funcţionarea sa şi (ii) secţiunile specializate pentru fiecare sector al agriculturii.
În Europa, fondurile mutuale dedicate anumitor sectoare din agricultură au apărut în urma cu aproximativ un secol, ca urmare a faptului că formele sectoriale sau regionale de sprijin reciproc ale fermierilor nu mai făceau faţă pierderilor provocate de diferite boli şi fenomene meteorologice. Acestea beneficiază de sprijin din fonduri europene încă din 2009.
Modelul stabilit în România este de inspiraţie franceză, însă între cele două ţări există deosebiri considerabile, care fac diferenţa în termeni de funcţionalitate şi eficienţă. Un exemplu concludent în acest sens este faptul că în Franţa, începând cu 1 octombrie 2013, afilierea fermierilor la un fond mutual acreditat este obligatorie, sancţiunea nerespectării acestei obligaţii atrăgând plata unei amenzi însemnate raportată la contribuţia pe care trebuie să o plătească un membru afiliat.
Interesant este faptul că reglementarea română iniţială stabilea drept sancţiune, pentru neaderarea la un fond mutual pana la 1 martie 2014, obţinerea a numai 20% din formele de sprijin susţinute din bugetul national. Această sancţiune a fost eliminată însă prin dispoziţiile Legii nr. 2/2014, legea de aprobare a ordonanţei. Aceasta modificare legislativă este cel puţin criticabilă pentru considerentele de mai jos.
Întrucât România este un stat european expus în mod semnificativ la dezastre naturale, în special la inundaţii, alunecări de teren, grindină, furtuni, îngheţ, vânturi puternice, ploi excesive sau secetă, dar şi la boli şi probleme sanitare care afectează plantele şi animalele, precum şi la riscuri de mediu, toate acestea cauzând adesea pagube materiale ale caror costuri economice şi sociale sunt majore, în vederea diminuarii acestor riscuri şi în scopul diminuării cât mai mult posibil a efortului financiar al fermierilor afectaţi, se impune completarea dispoziţiilor OUG nr. 64/2013 în sensul instituirii unei forme eficiente de stimulare a fermierilor români în vederea afilierii acestora la fondul mutual pentru a putea beneficia de compensaţii financiare. Pentru ca o astfel de obligaţie să devină şi efectivă, considerăm că se impune şi instituirea unei sancţiuni în cazul nerespectării acesteia. Această măsură este în acord şi cu dispoziţiile art. 38 alin (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 potrivit cărora „statele membre se asigură ca sistemul de alocare a fondurilor prevede penalizări în caz de neglijenţă din partea fermierului”.
Legiuitorul a considerat în schimb mai eficientă în această direcţie, acordarea, prin acte normative, a unor stimulente celor care devin membri ai fondurilor mutuale, în funcţie de resursele bugetare disponibile[2]. Chiar în contextul înlocuirii măsurii privind obligativitatea afilierii agricultorilor la un fond mutual cu măsură privind acordarea de stimulente, măsura ce vizează interesul public şi reprezintă o situaţie extraordinară şi de maximă urgenţă în vederea unei bune şi eficiente funcţionări a fondului, nici până la acest moment actualul cadru legal nu a fost completat cu dispoziţii privind cuantumul şi condiţiile de acordare a stimulentelor celor care devin membri ai fondurilor mutuale.
În concluzie, un exemplu de eficienţă în ceea ce priveşte funcţionarea unui fondul mutual în agricultură este exemplul francez, unde instituirea obligativităţii a dat randament, reflectându-se pe deplin în cifrele privind raportarea atragerii de fonduri europene, acestea fiind în cuantum de 84 milioane de euro în perioada 2010-2013, potrivit raportului special nr. 10/2013 al Curţii de Conturi Europene.
Aşadar, acordarea despăgubirilor către agricultorii români prin intermediul fondurilor mutuale, în principal din fonduri europene, depinde în mare măsură de completarea cadrului legislativ actual în materia fondurilor mutuale, cu luarea în considerare a măsurilor privind acordarea stimulentelor către membrii fondurilor mutuale, precum şi a instituirii unei obligaţii pentru fermierii români de a participa la mecanismele de prevenire a riscurilor prin plata contributiilor anuale la fondul mutual, aceste măsuri avand menirea de a eficientiza activitatea fondului mutual şi, implicit, asigurarea fermierilor împotriva fenomenelor meteorologice nefavorabile tot mai frecvente.
Av. Mariana SANDU
