În data de 14 noiembrie 2012 a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Directiva 2012/27/UE[1] a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE (de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic – n.n.) şi 2010/30/UE (privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic – n.n.) şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE (privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CEE – n.n.) şi 2006/32/CE (privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului – n.n.).

Potrivit paragrafelor 1) şi 2) din cadrul alin. (1) al art. 28 al Directivei 2012/27/UE ,,Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 5 iunie 2014.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru

a se conforma articolului 4, articolului 5 alineatul (1) primul paragraf, articolului 5 alineatul (5), articolului 5 alineatul (6), articolului 7 alineatul (9) ultimul paragraf, articolului 14 alineatul (6), articolului 19 alineatul (2), articolului 24 alineatul (1) şi articolului 24 alineatul (2), precum şi anexei V punctul 4 până la datele menţionate în dispoziţiile respective.”

În subsidiar, este de remarcat faptul că, pe lângă cadrul legal european invocat anterior, există şi alte acte în domeniu, reglementate la nivel european, dintre acestea fiind de menţionat Directiva nr. 2010/31/UE (privind performanţa energetică a clădirilor – n.n.) care a fost transpusă prin Legea nr.372/2005 privind performanta energetica a cladirilor, modificată şi completată de Legea nr. 159/2013 (intrată în vigoare la 20 iulie 2013 – n.n.) precum şi Directiva 2009/33/CE (privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic – n.n.) care a fost transpusă pe plan naţional prin OUG nr. 40/2011 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic.

Organismele publice care vor efectua achiziţii publice eficiente din punct de vedere energetic sunt definite în cadrul Directivei 2012/27/UE ca fiind „autorităţi contractante astfel cum sunt definite în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii.”

Foarte important de menţionat este conţinutul art. 6 – Achiziţii efectuate de organismele publice din cadrul directivei Directivei 2012/27/UE şi anume ,,(1) Statele membre se asigură că administraţiile centrale achiziţionează doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe înalte de eficienţă energetică, în măsura în care aceasta corespunde cerinţelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum şi unui nivel suficient de concurenţă, astfel cum se menţionează în anexa III.