Publicat în revista nr. 154 – Iulie 2020

Ioana ROTARU, Avocat Partener în cadrul Societăţii Civile de Avocaţi “Perju, Rotaru&Asociaţii”

Modificările succesive aduse atât legislaţiei relevante în materia achiziţiilor publice, cât şi Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, din perspectiva competenţei instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea diferitelor cereri legate de contractele de achiziţie publică ori sectoriale, respectiv de concesiune de lucrări şi de servicii, conduc şi în prezent la o practică neunitară în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în fond a acţiunilor având ca obiect anularea documentelor constatatoare emise de către autorităţile contractante la finalizarea contractelor de achiziţie publică/sectoriale ori de concesiune de lucrări şi de servicii.
Normele legale care reglementează aceste documente constatatoare sunt cuprinse în art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, art. 161 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, aprobate prin H.G. nr. 394/2016, respectiv în art. 107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, aprobate prin H.G. nr. 867/2016. Cum dispoziţiile legale menţionate sunt similare, ne vom referi în continuare exclusiv la art. 166 din H.G. nr. 395/2016.
Practica neunitară a instanţelor de judecată existentă şi în prezent are la bază pe de o parte prevederile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, rămase nemodificate sub acest aspect de la data adoptării actului normativ, iar pe de altă parte prevederile actuale ale art. 53 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, respectiv cele ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, potrivit art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 “documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”. La data adoptării H.G. nr. 395/2016 nu exista nicio necorelare a acestui text legal (în opinia noastră nici la această data nu există nicio necorelare, potrivit celor arătate în continuare), inclus în pachetul legislativ privind achiziţiile publice, nici cu Legea nr. 101/2016 (legea procesuală specială aplicabilă în materia contractelor de achiziţie publică, contractelor sectoriale, respectiv de concesiune de lucrări şi de servicii), şi nici cu prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, ambele stabilind competenţa instanţelor de contencios administrativ inclusiv în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea ori încetarea contractelor administrative…

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!