Reporter: Ce probleme, soluţii şi provocări practice vedeţi în transpunerea noilor Directive Europene privind achiziţiile publice? Care credeţi că sunt punctele slabe ale proiectului de transpunere legislativă, pentru ţara noastră? Cum vedeţi rolul ANRMAP şi CNSC din acest punct de vedere?
av. Christian Bogaru: Adoptarea Directivelor 2014/23/UE, 2014/24/UE şi 2014/25/UE în domeniul achiziţiilor publice s-a realizat în contextul în care nu numai la nivel naţional se simţea nevoia unui reviriment al procesului/sectorului de achiziţii publice ci şi la nivel European. Modificările aduse prin noile directive a căror transpunere în legislaţiile naţionale trebuie făcută până în data de 8 aprilie 2016, practic adaptează legislaţia la cerinţele actuale ale pieţei comunitare.
Sectorul achiziţiilor publice este un sector aflat într-o continuă structurare. Dat fiind faptul că în România un segment important al achiziţiilor publice îl reprezintă fondurile europene, aceste modificări sunt bine venite pentru continuarea procesului de structurare a acestui sector. Până în prezent, în perioada 2007-2013 România avea o rată de absorbţie de 30%, potrivit statisticilor efectuate de Standard & Poor’s şi Fitch. Prin prisma modificărilor preconizate de Directivele europene se tinde la crearea unui acces mai flexibil la fondurile necesare dezvoltării sectorului achiziţiilor publice.
Modificarea reglementărilor privind criteriile de atribuire a contractului.
Din conţinutul noilor reglementări se poate observa un interes faţă de conceptul „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic”, în detrimentul criteriului „preţului cel mai scăzut” care şi-a demonstrat limitele în domeniul achiziţiilor publice. Tendinţa achiziţiilor publice la nivel european este de schimbare a perspectivei privind atribuirea achiziţiilor publice de la criteriul celui mai mic preţ către cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic care presupune un raport calitate-preţ cât mai echilibrat. În selectarea celei mai bune oferte bazată pe acest criteriu trebuie să se ţină cont de toate elementele ce o caracterizează, atât de partea financiară – preţul, cât şi de partea tehnică. Un preţ avantajos din punct de vedere economic nu presupune că acel preţ este în mod automat şi cel mai scăzut, utilizarea unor servicii de calitate presupune înregistrarea unor costuri mai ridicate care să reflecte standardele serviciilor uzitate. În prezent utilizarea criteriului „preţului cel mai scăzut” crează o disfuncţionalitate a mecanismelor esenţiale ale pieţei libere, ducând la crearea unei neconcordanţe între preţul minimal şi calitatea serviciilor, astfel riscul unui preţ redus este ca serviciile folosite să fie de o calitate inferioară. Potrivit noilor Directive „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” reprezintă un „ concept imperativ, deoarece toate ofertele câştigătoare ar trebui să fie alese, în cele din urmă, în conformitate cu ceea ce fiecare autoritate contractantă consideră a fi cea mai eficientă soluţie din punct de vedere economic dintre cele oferite.” Conform Directivei, statelor membre li se oferă posibilitatea să interzică sau să restricţioneaze utilizarea doar a preţului sau doar a costului pentru evaluarea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic, în cazul în care acestea consideră necesar acest lucru. Criteriul „preţului cel mai scăzut” nu este un criteriu competitiv, iar prin eliminarea sa şi utilizarea conceptului „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic” se ajunge la o creştere a liberalizării, trasnsparenţei şi competitivităţii pe piaţa achizţiilor publice, care va determina scăderea preţurilor practicate şi crearea unei pieţe sănătoase. În condiţiile în care în legislaţia naţională va fi implementat şi pus în practică în mod corespunzător, acest principiu se duce, după cum am menţionat deja, la o liberalizare a pieţei achiziţiilor publice. Există şi reversul medaliei, în cazul în care autorităţile contractante nu vor acorda o importanţă sporită caracteristicilor tehnice şi se va ţine cont în continuare, în mod preponderent, de obţinerea unui preţ cât mai scăzut, situaţie care tradusă în practică nu reprezintă decât o cosmetizare a principiului deja existent. Ceea ce presupune o imposibilitate de implementare în practică în mod corect a principiilor noilor Directive.
Pentru a viziualiza interviul în integralitatea sa, vă rugăm să vă ABONAȚI!
