Reporter: Care este punctul dumneavoastră de vedere în ceea ce priveşte elaborarea strategiei de prevenire a faptelor de corupţie şi a aplicării procedurilor specifice sistemului achiziţiilor publice vizavi de cadrul juridic actual?

Mihai Petrică Marcoci: Cred că la momentul actual, România experimentează o inflaţie de strategii sectoriale care nu depăşesc nivelul declarativ şi care, dincolo de componenta pur declarativă au singurul rol de a fi postate în spaţiul virtual şi invocate la seminarii, simpozioane sau ma-nifestări de specialitate. Referitor la strategiile anticorupţie proiectate şi „implementate” în România, consider că toate au pornit de la premise eronate şi s-au bazat pe componenta punitivă. În România corupţia îşi are rădăcina în confluenţa mentalităţii bizantino-otomane care s-a perpetuat în timp în mentalul românesc şi care se exprimă public prin dorinţa individului de a epata exclusiv prin acumulările materiale afişate cu ostentaţie în faţa cunoscuţilor, apropiaţilor sau vulgului. Nu trebuie neglijat faptul că orice procedură oricât de riguroasă ar fi, este aplicată de oameni şi dacă aceştia resimt o nemulţumire salarială vor fi vulnerabili la corupţie…

Reporter: Cum consideraţi că ar trebui să decurgă su-pravegherea planificării procedurilor de derulare a achiziţiilor publice şi a derulării contractelor şi în acest sens, cum vedeţi realizabilă identificarea posi-bilităţilor de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie în cadrul instituţiilor publice?

Mihai Petrică Marcoci: Supravegherea planificării proce-durilor de achiziţie publică este un atribut exclusiv al mana-gementului entităţii publice. Sintagma „avem specialişti în achiziţii publice, e treaba şi responsabilitatea lor” este foar-te des auzită ca reacţie a conducătorilor instituţiilor publice. Devine retorică întrebarea câţi conducători ai instituţiilor achizitoare au cunoştinţe în ceea ce priveşte cadrul legal in-cident în materia achiziţiilor publice. Şi dacă aceştia devin o vulnerabilitate cauzată de cunoaşterea empirică sau haotică a unui proces, cum am putea crede că vor putea deţine o abilitate de intervenţie în acesta. În majoritatea entităţilor publice, serviciul (biroul) de achiziţii publice „produce” un contract de achiziţie publică, după care punerea în execu-tare a acestuia revine unei alte substructuri organizaţionale, „beneficiare” a livrărilor de bunuri, servicii sau lucrări…

Pentru a viziualiza interviul în integralitatea sa, vă rugăm să vă ABONAȚI!