Publicat în revista nr. 171 – Decembrie 2023

Adrian BACOŞ, Inspector de specialitate, Compartimentul Juridic şi Achiziţii Publice, Muzeul Naţional al Banatului

Dacă contractul este libertate, înseamnă că el este obligatoriu: pacta sunt servanda. Contractele legal făcute sunt echivalente cu legea. Este un principiu peren, prezent atât în art. 970 din Codul civil de la 1864, cât şi în art. 1270 alin. (1) din actualul Cod civil. Unii autori şi/sau practicieni ai dreptului consideră că principiul pacta sunt servanda este inviolabil, iar, întrucât presupune libertatea de alegere, cuvântul „contract” este echivalent celui de „justiţie”: qui dit contractuel, dit juste.1
Philippe Malaurie este un jurist francez specializat în dreptul civil, profesor de drept civil la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne şi cunoscut pentru lucrările sale juridice de referinţă, din care amintim „Droit des obligations” (Dreptul obligaţiilor), ce a devenit în timp o lucrare standard în dreptul civil francez. Această lucrare acoperă aspecte importante ale dreptului obligaţiilor, cum ar fi contractul şi răspunderea civilă. Profesorul Malaurie introduce în limbajul juridic pentru prima dată în 1972, termenul de de „terorism contractual”. Acest termen este folosit pentru prima dată de profesorul Philippe Malaurie în comentariile expuse asupra unei hotărâri a Curţii de Casaţie franceze din 1972, afirmând: „un text care permite terorismul contractual trebuie reformat de urgenţă”2. Philippe Malaurie comenta prevederi-le art. 1152, în redactarea anterioară anului 1975, text identic celui din Codul nostru civil din 1864. În redactarea sa iniţială, textul art. 1152 din Codul civil francez impunea aplicarea clauzei penale indiferent de mărimea prejudiciului produs de întârzierea la plată şi indiferent de criza contractului ori de ruina debitorului…

Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!