Publicat în revista nr. 164 – Martie 2022
Carmen PREDESCU, associate Filip & Company
Modificarea contractelor de achiziţii publice pe parcursul executării lor reprezintă un motiv constant de dispută între autorităţile contractante şi operatorii economici.
Deşi atât regulile europene, cât şi legislaţia naţională au furnizat constant instrumente pentru a determina cazurile în care modificarea contractului de achiziţie poate fi realizată fără organizarea unei noi proceduri de achiziţie, operatorii economici se confruntă frecvent cu refuzul autorităţilor contractante de a încheia acte adiţionale, sub pretextul încadrării „schimbărilor” în categoria modificărilor substanţiale ce impun organizarea unei noi proceduri.
Din această perspectivă, înlocuirea ofertantului câştigător iniţial constituie, de principiu, o modificare substanţială a contractului de achiziţie care determină o nouă procedură de achiziţii în conformitate cu principiile transparenţei şi egalităţii de tratament, iar refuzul de înlocuire ar fi justificat. Cu toate acestea, atât legislaţia europeană, cât şi prevederile naţionale prevăd cu titlu de excepţie posibilitatea de a desemna un înlocuitor pentru ofertantul câştigător iniţial, în cazul insolvenţei acestuia din urmă, fără a organiza o nouă procedură de atribuire.
Se observă că problematica insolvenţei operatorilor economici devine relevantă în procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică sub două aspecte – în primul rând, în contextul motivelor de excludere din faza derulării procedurii, iar în al doilea rând, din perspectiva modificării contractului de achiziţie publică pe parcursul executării contractului atribuit.
Dacă primul aspect a fost dezbătut şi clarificat anterior de către instanţa europeană, a doua situaţie nu a mai fost supusă aprecierii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”) până la Hotărârea pronunţată la 3 februarie 2022 în C-461/20 Advania Sverige AB, Kammarkollegiet împotriva Dustin Sverige AB.
Situaţia de fapt
Disputa s-a născut între autoritatea contractantă, Advania Sverige AB („Advania”), înlocuitorul contractantului iniţial, pe de o parte, şi Dustin Sverige AB („Dustin”), o societate interesată de contractele în discuţie în litigiul principal, pe de altă parte.
Dustin a contestat cesiunea către Advania a unor acorduri-cadru atribuite iniţial în favoarea Misco AB („Misco”) considerând că acordurile-cadru au fost cedate fără o procedură concurenţială şi fără ca această cesiune să fie însoţită de transferul unei părţi din activitatea Misco (cea care permitea executarea acestor acorduri-cadru). Cesiunea acordurilor-cadru s-a realizat la momentul la care contractantul iniţial a fost declarat în stare de faliment, cu acordul autorităţii contractante.
Soluţiile instanţelor suedeze şi întrebarea preliminară adresată CJUE
Confruntate cu disputa de mai sus, instanţele suedeze au pronunţat soluţii diferite. Astfel:
· Tribunalul Administrativ a considerat că cererea Dustin de a obţine anularea cesiunii nu este justificată întrucât textele legale nu impun cedarea către noul contractant a unei activităţi de o anumită natură sau de o anumită amploare;
· Curtea de Apel Administrativă a pronunţat o soluţie diametral opu-să, anulând cesiunile acordurilor-cadru. Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că Misco nu a cedat nicio activitate către Advania şi, prin urmare, aceasta nu putea fi considerată succesoare cu titlu universal sau particular a Misco…
Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
