Cercetarea şi inovarea, inclusiv eco-inovarea şi inovarea socială, sunt considerate principalele motoare ale dezvoltării economice sustenabile, fapt pentru care au fost incluse printre obiectivele centrale ale strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii.

Prin adoptarea, în data de 15 ianuarie 2014, a noii directive privind achiziţiile publice care a fost publicată în data de 28 martie anul acesta,  instituţiile europene au creat cadrul juridic necesar stimulării autorităţilor publice în achiziţionarea de produse, lucrări şi servicii inovatoare, aspect ce va contribui atât la dezvoltarea activităţilor de cercetare-inovare, cât şi la îmbunătăţirea eficienţei şi a calităţii serviciilor publice.

Necesitatea creării unei proceduri de achiziţie speciale pentru servicii sau lucrări inovatoare a apărut în contextul imposibilităţii contractării din piaţă a unor soluţii deja existente care să satisfacă standardele de calitate sau cerinţele solicitate de autorităţile contractante pentru asigurarea unor servicii publice calitative.

Această nouă procedură specială va permite autorităţilor contractante să participe la un proiect de inovare pe termen lung, având ca scop dezvoltarea şi achiziţionarea ulterioară a unui produs, a unui serviciu sau a unor lucrări noi, inovatoare, fără a mai fi nevoie de derularea unei proceduri separate de achiziţii publice în vederea obţinerii dreptului de proprietate asupra acestuia.

Astfel, prin articolul 31 din noua directivă a achiziţiilor publice, se introduce pentru prima dată termenul de “parteneriat pentru inovare”, ca procedură de achiziţie. Conform actului normativ menţionat „inovare înseamnă realizarea unui produs, serviciu sau proces nou sau îmbunătăţit în mod semnificativ, care include, dar nu se limitează la procese de producţie, clădire sau construcţie, a unei noi metode de comercializare sau a unei noi metode de organizare a practicii comerciale, locului de muncă sau a relaţiilor externe, printre altele, cu scopul de a contribui la soluţionarea provocărilor societale sau de a sprijini strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii”.

Aşadar, parteneriatul pentru inovare are ca scop dezvoltarea unui produs, a unui serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare, precum şi achiziţia ulterioară a produselor, serviciilor sau lucrărilor care rezultă, cu condiţia ca acestea să corespundă nivelurilor de performanţă şi costurilor maxime convenite între autorităţile contractante şi participanţi.

Aplicabilitate

Conform prevederilor art. 4, procedura instituită de noua directivă a achiziţiilor publice se aplică achiziţiilor a căror valoare se înscrie în următoarele praguri:

• 5 186 000 EUR, pentru contractele de achiziţii publice de lucrări;
• 134 000 EUR, pentru contractele de achiziţii publice de produse şi de servicii atribuite de autorităţile guvernamentale centrale şi concursurile de proiecte organizate de aceste autorităţi;
• 207 000 EUR, pentru contractele de achiziţii publice de produse şi de servicii atribuite de autorităţile contractante regionale şi locale şi concursurile de proiecte organizate de aceste autorităţi
• 50 000 EUR pentru contractele de achiziţii publice de servicii pentru servicii sociale şi alte servicii specifice.

În cazul parteneriatelor pentru inovare, valoarea care trebuie luată în considerare este valoarea maximă estimată, fără TVA, a activităţilor de cercetare şi dezvoltare care urmează să aibă loc pe durata tuturor etapelor parteneriatului avut în vedere, precum şi a produselor, serviciilor sau lucrărilor care urmează să fie elaborate şi achiziţionate la sfârşitul parteneriatului respectiv.

Deosebit de importantă este prevederea obligatorie (conţinută de art. 31, alin. 7), conform căreia “valoarea estimată a produselor, serviciilor sau lucrărilor nu trebuie să fie disproporţionată în raport cu investiţiile solicitate pentru dezvoltarea acestora”, scopul acesteia fiind să asigure un echilibru financiar al contractului.

[su_note note_color=”#831e0c” text_color=”#fcf8ee”]CLICK AICI PENTRU A TE ABONA LA REVISTA DE ACHIZIȚII PUBLICE[/su_note]

Derularea procedurii

Procedura se lansează, de regulă, prin publicarea unui anunţ de participare, urmat de o selecţie calitativă a operatorilor economici care au transmis cereri de participare şi informaţiile solicitate de autoritatea contractantă.

Printr-o fundamentare tehnico-juridică a procedurii, autoritatea contractantă demonstrează  necesitatea unui produs, a unui serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare care nu poate fi satisfăcută prin achiziţionarea produselor, serviciilor sau lucrărilor deja disponibile pe piaţă. Fundamentarea trebuie să cuprindă cerinţele minime care trebuie îndeplinite de toate ofertele şi informaţiile precise care să permită operatorilor economici interesaţi să identifice natura şi sfera de aplicare a soluţiei necesare şi să decidă dacă urmează să depună o cerere de participare la procedură.

Încă de la momentul lansării procedurii, autoritatea contractantă trebuie să deţină o imagine clară asupra structurii parteneriatului şi, în special, a duratei şi valorii diferitelor etape, a gradului de inovaţie al soluţiei propuse şi a succesiunii activităţilor de cercetare şi inovare necesare pentru dezvoltarea unei soluţii inovatoare care nu este încă disponibilă pe piaţă.

Autoritatea contractantă poate decide să instituie parteneriatul pentru inovare cu unul sau mai mulţi parteneri care derulează separat activităţi de cercetare şi dezvoltare.

În cazul în care se utilizează un anunţ de intenţie ca invitaţie la procedura concurenţială de ofertare, autorităţile contractante îi invită simultan şi în scris pe operatorii economici care şi-au exprimat interesul să confirme menţinerea intenţiei de a se angaja în parteneriatul pentru inovare.

Termenul minim de primire a cererilor de participare este de 30 de zile de la data trimiterii anunţului de participare. Numai operatorii economici invitaţi de autoritatea contractantă după evaluarea informaţiilor furnizate pot participa la procedură.

Autorităţile contractante pot limita numărul candidaţilor selectaţi pentru a fi invitaţi să participe la procedură, în conformitate cu articolul 65 din directiva aflată în discuţie, respectiv  la 3 (trei) operatori/grupuri de operatori economici.

Cu titlu de excepţie, în cazul în care numărul de candidaţi care îndeplinesc criteriile de selecţie şi nivelurile minime de capacitate este mai mic decât numărul minim admis de lege, autoritatea contractantă poate continua procedura, invitând candidaţii care corespund cerinţelor solicitate.

Selectarea candidaţilor

În selectarea candidaţilor, autorităţile contractante aplică, în special, criteriile legate de capacitatea candidaţilor în domeniul cercetării şi dezvoltării, elaborării de soluţii inovatoare şi al punerii în aplicare a acestora.

În cadrul acestei etape, autorităţile contractante au dreptul de a solicita toate sau o parte din documentele justificative, în orice moment în care consideră că acest lucru este necesar în vederea bunei desfăşurări a procedurii. Obligativitatea depunerii documentelor justificative, la momentul selecţiei candidaţilor ce urmează să fie invitaţi, este justificată de necesitatea evitării situaţiei în care autorităţile contractante invită candidaţi care ulterior se dovedesc a nu fi în măsură să prezinte documentele justificative în etapa de atribuire a contractului, privând alţi candidaţi calificaţi de ocazia de a participa.

Numai operatorii economici invitaţi de autoritatea contractantă după evaluarea informaţiilor solicitate pot prezenta proiecte de cercetare şi inovare, având ca obiectiv satisfacerea necesităţilor identificate de autoritatea contractantă.

Negocierea ofertelor

Această etapă a procedurii permite autorităţilor contractante să negocieze cu ofertanţii atât ofertele iniţiale cât şi toate ofertele ulterioare depuse de aceştia, cu excepţia ofertei finale, în vederea îmbunătăţirii conţinutului acestora.

Sunt excluse, în mod expres, de la posibilitatea negocierii, cerinţele minime şi criteriile de atribuire.

În cursul negocierilor, autorităţile contractante sunt obligate să asigure un tratament egal pentru toţi ofertanţii. În acest scop, autorităţile contractante nu au dreptul de a furniza, în mod discriminatoriu, informaţii care îi pot avantaja pe anumiţi ofertanţi în raport cu ceilalţi. Acestea informează în scris toţi ofertanţii ale căror oferte nu au fost eliminate în legătură cu orice modificări ale specificaţiilor tehnice sau ale altor documente ale achiziţiei decât cele care stabilesc cerinţele minime. În urma modificărilor respective, autorităţile contractante trebuie să asigure suficient timp pentru ca ofertanţii să modifice şi să retrimită ofertele modificate, după caz.

Pe parcursul procedurii, autorităţilor contractante le este interzis să dezvăluie celorlalţi participanţi informaţii confidenţiale, comunicate de un candidat sau de un ofertant care participă la negocieri, fără un acord expres din partea acestuia.

Negocierile din cadrul procedurilor privind parteneriatele pentru inovare se pot desfăşura în etape succesive, în scopul reducerii numărului de oferte care urmează să fie negociate prin aplicarea criteriilor de atribuire menţionate în anunţul de participare, în invitaţia pentru confirmarea interesului sau în documentele achiziţiei, cu condiţia ca acest aspect să fie adus la cunoştinţa participanţilor încă de la momentul lansării procedurii.

Atribuirea contractului

În cadrul acestei proceduri, contractele se atribuie exclusiv pe baza criteriului celui mai bun raport preţ-calitate, în conformitate cu articolul 67 din directivă.

Conform articolului 67, oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic din perspectiva autorităţii contractante se identifică pe baza preţului sau a costului, cu ajutorul unei abordări bazate pe rentabilitate, cum ar fi calcularea costurilor pe ciclu de viaţă, şi poate include cel mai bun raport preţ-calitate evaluat pe baza unor criterii care să includă aspecte calitative, de mediu şi/sau sociale, legate de obiectul contractului de achiziţii publice în cauză.

Printre aceste criterii se pot număra, de exemplu:

(a) calitatea, inclusiv avantajele tehnice, caracteristicile estetice şi funcţionale, accesibilitatea, proiectarea pentru toţi utilizatorii, caracteristicile sociale, de mediu şi inovatoare şi comercializarea şi condiţiile acesteia;

(b) organizarea, calificarea şi experienţa personalului desemnat să execute contractul, în cazul în care calitatea personalului desemnat poate să aibă un impact semnificativ asupra nivelului de executare a contractului; sau

(c) serviciile post-vânzare, asistenţa tehnică şi condiţiile de livrare, cum ar fi data livrării, procesul de livrare şi termenul de livrare sau de execuţie.

Elementul de cost poate lua, de asemenea, forma unui preţ sau cost fix pe baza căruia operatorii economici vor concura numai pe criterii de calitate.

Directiva acordă statelor membre dreptul de a transpune aceste reguli de atribuire astfel încât  autorităţile contractante să nu poată utiliza numai preţul sau costul drept criteriu unic de atribuire.

Practic, prin noul text legal, instituţiile comunitare au avut în vedere eliminarea „monopolului” criteriului de atribuire “cel mai mic preţ” în favoarea criteriului “oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, considerat mult mai complex şi mai benefic pentru economia unui stat.

Deşi nu există o menţine expresă în acest sens, amendamentele depuse de instituţiile europene care au luat parte la negocierea textului directivei recomandă ca ofertantul căruia i-a fost atribuit contractul să fie obligat să furnizeze toate dovezile necesare demonstrării capacităţii de onorare a obligaţiilor asumate, inclusiv informaţii relevante cu privire la entităţile pe care intenţionează să le contracteze în vederea executării contractului, astfel încât verificarea informaţiilor cu privire la aceste entităţi să poată fi efectuată în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii cu verificarea referitoare la principalul operator economic.

La momentul încheierii contractului, autoritatea contractantă este obligată să specifice în mod clar mecanismele aplicabile delimitării drepturilor de proprietate intelectuală. În cadrul derulării unui parteneriat pentru inovare cu mai mulţi parteneri, autoritatea contractantă nu are dreptul să pună la dispoziţia celorlalţi parteneri soluţiile propuse sau alte informaţii confidenţiale comunicate de un partener, fără acordul expres al respectivului titular.

Parteneriatul pentru inovare se structurează în faze succesive, urmând succesiunea etapelor din procesul de cercetare şi de inovare, care poate include fabricarea produselor, prestarea serviciilor sau finalizarea lucrărilor. Parteneriatul pentru inovare poate stabili şi obiective intermediare care trebuie atinse de către parteneri şi plata remuneraţiei în tranşe adecvate. Pe baza obiectivelor respective, autoritatea contractantă poate hotărî după fiecare fază să înceteze parteneriatul pentru inovare sau, în cazul unui parteneriat pentru inovare încheiat cu mai mulţi parteneri, să reducă numărul de parteneri prin rezilierea anumitor contracte, cu condiţia ca autoritatea contractantă să fi menţionat în documentele achiziţiei posibilităţile respective precum şi condiţiile în care poate face uz de ele.

Concluzii

Parteneriatul pentru inovare are menirea de a asigura exploatarea pe deplin a potenţialului achiziţiilor publice pentru a realiza obiectivele strategiei Europa 2020. Dintr-o primă analiză a textului directivei menţionate, se poate concluziona că parteneriatul pentru inovare se bazează pe norme procedurale similare procedurii de selecţie cu negociere, iar atribuirea  contractelor se face numai pe baza celui mai bun raport calitate-preţ care este cea mai potrivită modalitate de comparare a ofertelor pentru soluţii inovatoare.

Atât în cazul proiectelor inovatoare de dimensiuni foarte mari, cât şi în cazul proiectelor inovatoare de dimensiuni mai mici, parteneriatul pentru inovare  trebuie să fie structurat astfel încât să poată asigura un nivel al cererii din partea pieţei („market-pull”) care să stimuleze dezvoltarea unei soluţii inovatoare fără a îngrădi accesul pe piaţă. Autorităţile contractante nu pot utiliza procedura parteneriatului pentru inovare într-un mod care împiedică, restrânge sau denaturează concurenţa, sens în care sunt încurajate parteneriate pentru inovare cu mai mulţi parteneri.

În timp, momentul apariţiei ideii de “parteneriat pentru inovare” poate fi localizat în anul 2007, când, prin  Comunicarea Comisiei din 14 decembrie, intitulată „Achiziţia înainte de comercializare: încurajarea inovaţiei pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa”, s-a menţionat necesitatea identificări unor soluţii care să contribuie la facilitarea achiziţiilor publice în domeniul inovării şi să sprijine statele membre în îndeplinirea obiectivelor iniţiativei „O Uniune a inovării”

Datorită importanţei cercetării în economia statelor, autorităţile contractante trebuie să fie încurajate să achiziţioneze soluţii inovatoare cât mai des posibil. Prin urmare, atenţia acestora ar trebui să fie concentrată, cu prioritate, asupra nevoii de a defini cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească produsul sau serviciul necesar a fi achiziţionat, în detrimentul activităţilor de prospectare a pieţei şi adaptare a criteriilor de selecţie la soluţiile deja identificate.

 Echipa SCPA Ceparu şi Irimia