Din perspectiva efectelor sale juridice, unul dintre cele mai importante momente în cadrul procedurii de achiziţie publică este cel al finalizării evaluarii ofertelor şi al stabilirii rezultatului procedurii.
După întocmirea de către comisia de evaluare şi aprobarea de către conducătorul autorităţii contractante a raportului procedurii, următorul pas firesc îl reprezintă emiterea şi transmiterea către ofertanţi a adreselor de comunicare a rezultatului procedurii.
Potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare:
„Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa operatorii economici implicaţi în procedura de atribuire despre deciziile referitoare la rezultatul selecţiei, la rezultatul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică sau de încheiere a acordului-cadru, la admiterea într-un sistem de achiziţie dinamic, la rezultatul concursului de soluţii ori, după caz, la anularea procedurii de atribuire şi eventuala iniţiere ulterioară a unei noi proceduri, în scris şi cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la emiterea acestora, înăuntrul termenului prevăzut la art. 200”.
Adresele de comunicare a rezultatului procedurii sunt obligatorii în orice situaţie, cu excepţia ofertelor care sunt respinse de către autoritatea contractantă în chiar şedinţa de deschidere a ofertelor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
a) ofertele care au fost depuse după data şi ora-limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în anunţul de participare şi
b) ofertele care nu sunt însoţite de garanţia de participare, în cuantumul, forma şi având perioada de valabilitate solicitate în documentaţia de atribuire.
În cazul ofertelor respinse de autoritatea contractantă în condiţiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, nu se mai întocmesc adrese distincte de comunicare a rezultatului procedurii, pentru simplul motiv că decizia de respingere a ofertelor şi motivaţia concretă a respectivei soluţii este cuprinsă în chiar procesul verbal de deschidere a ofertelor. În această situaţie, ofertantul economic este îndreptăţit să primească o copie a procesului verbal de deschidere a ofertelor, fie în chiar cadrul şedinţei respective (dacă a participat la aceasta), fie ulterior (dacă nu a participat la aceasta), pentru a-şi putea exercita eventualele apărări şi drepturi (inclusiv pe acela de a formula contestaţie împotriva procesului verbal de deschidere a ofertelor, sub aspectul deciziei de respingere a ofertei sale).
Aşadar, indiferent dacă rezultatul concret al evaluării ofertelor presupune declararea unui câştigător sau anularea procedurii (în cazurile şi condiţiile prevăzute la art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006), autoritatea contractantă este obligată să emită şi să comunice în scris rezultatul procedurii către ofertanţi.
Din perspectiva persoanelor îndrituite la comunicarea rezultatului procedurii de atribuire, legiuitorul a menţionat în cuprinsul art. 206 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 că acestea ar fi exclusiv „operatorii economici implicaţi în procedura de atribuire”. Noţiunea respectivă este explicitată pe larg în cuprinsul art. 206 alin. 1^1 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care: „se consideră operator economic implicat în procedura de atribuire orice candidat/ofertant pe care autoritatea contractantă nu l-a informat încă despre decizii care îi vizează direct candidatura/oferta proprie sau orice candidat/ofertant a cărui candidatură/ofertă nu a fost încă respinsă definitiv de autoritatea contractantă. O respingere este considerată definitivă dacă a fost comunicată operatorului economic în cauză şi fie a fost considerată legală de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sesizat în legatură cu acest aspect, fie nu a făcut ori nu mai poate face obiectul unei căi de atac”. Definiţia operatorului economic implicat în procedura de atribuire, introdusă prin Legea nr. 278/2010, este una corectă şi a avut menirea de a evita demersurile inutile ale autorităţilor contractante, care comunicau rezultatul evaluării şi către ofertanţii ale căror oferte fuseseră respinse anterior (de pildă, în etapa selecţiei şi/sau în şedinţa de deschidere a ofertelor) şi astfel puteau genera, în mod artificial, noi posibile contestaţii din partea unor astfel de ofertanţi.
av. Călin Alexe – Mihăilă și Asociații
Pentru a viziualiza articolul în integralitatea sa, vă rugăm să vă ABONAȚI!
