Anul 2014 poate fi considerat un an important în piaţa achiziţiilor publice, prin prisma modificărilor legislative înregistrate atât la nivel naţional, cât şi în plan comunitar, dar mai ales din perspectiva noilor concepţii asupra modului în care ar trebui utilizat acest sector pentru relansarea economică a bătrânului continent, încă afectat de criza economico-financiară instalată acum 6 ani.
Pachetul legislativ lansat de Parlamentul European la data de 15 ianuarie 2014 în domeniul achiziţiilor publice şi concesiunilor a reprezentat primul pas către transformarea pieţei achiziţiilor publice în concordanţă cu obiectivele Strategiei Europa 2020, respectiv dezvoltarea sectorului cercetare-inovaţie prin creşterea rolului întreprinderilor mici şi mijlocii în programele naţionale de dezvoltare economică.
Mai exact, prin noul cadru normativ, instituţiile europene au lansat o nouă tendinţă a pieţei, orientând achiziţiile publice prioritar către calitate fără însă a neglija economisirea resurselor. Noua concepţie reaşează criteriile de selecţie a ofertanţilor, principiul “ofertei cele mai avantajoase din punct economic (trinomul calitate – durabilitate – preţ)” reuşind să detroneze obişnuita regulă a “preţului cel mai scăzut”, ale cărei efecte s-au dovedit păguboase pe termen lung – achiziţia unor produse ieftine şi de proastă calitate determină atât nemulţumirea utilizatorului final, cât şi necesitatea înlocuirii frecvente a acestora.
Reconceptualizarea procesului de achiziţie, prin stimularea contractării de produse şi servicii de calitate, eficiente din punct de vedere energetic şi adaptate nevoilor cetăţeneşti actuale, a fost determinată şi de necesitatea finanţării sectorului de cercetare-inovare. Practic, reducerea bugetelor naţionale a condus la subfinanţarea acestui sector economic, ceea ce a forţat guvernele să caute şi să identifice noi modalităţi de sprijinire a acestor activităţi fără de care economia unui stat nu se poate dezvolta. Or, direcţionarea fondurilor alocate investiţiilor publice către agenţii economici care dezvoltă produse, lucrări sau servicii noi, reprezintă o finanţare implicită a eforturilor de inovare depuse de companii, încurajându-le să investească şi să susţină acest sector pentru a accede la banul public.
Flexibilizarea, simplificarea şi eficientizarea procedurilor de achiziţii publice oferă o gură de oxigen companiilor mici şi mijlocii din spaţiul comunitar, care, în noul context legal, vor putea aloca mai multe resurse pentru dezvoltarea procesului de producţie şi vor putea reduce eforturile necesare întocmirii documentaţiilor stufoase necesare înscrierii la diversele selecţii organizate de autorităţile contractante.
Autorităţile române au conştientizat procesul de transformare a modului de organizare şi gestionare a procedurilor de achiziţii publice, dar nu au realizat nicio modificare legislativă concretă în acest sens. Este deosebit de important să menţionăm faptul că, la data de 2 iunie 2014, Consiliul European a transmis o recomandare ţării noastre, în contextul evaluării programului naţional de reformă a României pentru 2014, în care s-a menţionat necesitatea intensificării eforturilor pentru consolidarea capacitatea administraţiei publice, în special prin îmbunătăţirea eficienţei, a gestionării resurselor umane, a instrumentelor decizionale şi a coordonării în cadrul şi între diferitele niveluri administrative. Concret, autorităţilor române li s-a solicitat să remedieze deficienţele persistente din sectorul achiziţiilor publice, să accelereze absorbţia fondurilor UE, să consolideze sistemele de gestiune şi de control, să aducă îmbunătăţiri capacităţii de planificare strategică, inclusiv elementului bugetar multianual.
av. Florin Irimia – SCPA Ceparu&Irimia
Pentru a viziualiza articolul în integralitatea sa, vă rugăm să vă ABONAȚI!
