Rep: Stimate domnule Preşedinte, au trecut 6 luni de când vă aflaţi la conducerea uneia dintre cele mai importante şi reprezentative instituţii implicate în utilizarea banului public şi a fondurilor europene nerambursabile; în această perioadă, aţi simţit nevoie de a iniţia proiecte legislative care să îmbunătăţească activitatea de achiziţii publice în România?

Pentru început, este de menţionat faptul că frecventele modificări ale legislaţiei naţionale din România privind achiziţiile publice au facut subiectul criticilor Comisiei Europene.

Totuşi, având în vedere ultimele modificări aduse legislaţiei primare, respectiv Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 34/2006 prin Legea 193/2013, legislaţia secundară trebuie modificată în consecinţă.

Astfel, ţinând cont de faptul că fiecare modificarea a legislaţiei trebuie analizată cu maximă rigurozitate, începând cu luna septembrie a acestui an, A.N.R.M.A.P. a lansat spre dezbatere publică proiectul de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Proiectul suspus dezbaterii publice urmăreşte, pe lângă armonizarea cu legislaţia primară, creşterea capacităţii administrative a autorităţilor române de a efectua achiziţii publice, acest aspect reprezentând una dintre principalele preocupări ale Comisiei Europene.

Precizez, de asemenea, că în ultimele luni, instituţia noastră a elaborat o serie de instrucţiuni cu privire la modalitatea de aplicare a unor prevederi din legislaţia primară a achiziţiilor publice. Prin intermediul unor astfel de instrumente, intenţionăm să sprijinim autorităţile contractante şi implicit pe ceilalţi participanţi implicaţi în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publice, cu finanţare de la bugetul de stat sau din fonduri europene nerambursabile.

Rep: Consideraţi că legislaţia privind achiziţiile publice satisface cerinţele de monitorizare şi reglementare ale instituţiei?

În acest moment legislaţia naţională privind achiziţiile publice este în concordanţă cu Directivele europene în domeniu, cerinţele de monitorizare şi reglementare fiind acoperite la nivelul A.N.R.M.A.P..

Cu toate acestea, datorită faptului că domeniul achiziţiilor publice este unul în continuă dezvoltare şi transformare, cerinţele de reglementare şi monitorizare se pot schimba în funcţie de apariţia în practică a unor noi situaţii.

De altfel, la nivel european, există trei proiecte de noi directive ale Parlamentului European şi ale Consiliului privind achiziţiile publice, ce urmează să intre în vigoare, preconizăm noi, în primele luni ale anului 2014. Noul pachet legislativ este unul adaptat la realităţile şi necesităţile actuale de dezvoltare ale economiei şi va reprezenta unul dintre elementele fundamentale ale procesului de reformă a sectorului de achiziţii publice din România, care implicit se va reflecta în partea de monitorizare şi reglementare.

Rep: Care sunt principalele zone de risc care generează nereguli în procesul de achiziţie publică şi cum pot fi acoperite din punct de vedere legislativ? Consideraţi că legislaţia actuală acoperă evitarea conflictului de interese în atribuirea şi derularea procesului de achiziţii publice? Care sunt din punctul dumneavoastră de vedere, cele mai frecvente nereguli depistate la nivelul autorităţilor contractante în cadrul procesului de atribuire şi contractare?

Din experienţa mea ca specialist în cadrul A.N.R.M.A.P. şi mai apoi, ca preşedinte al acestei instituţii, pot să spun că o aşa numită „zonă de risc” este constituită,  în principal, de modul de întocmire a specificaţiilor tehnice în cadrul unei documentaţii de atribuire. Mai exact, din cauza diversităţii obiectului contractelor de achiziţie publică, personalul din cadrul autorităţilor contractante nu are întotdeauna pregătirea necesară pentru a defini corect specificaţiile tehnice incluse în caietul de sarcini.

Referitor la acoperirea acestei zone de risc din punct de vedere legislativ, precizez că deşi A.N.R.M.A.P. nu are atribuţii de verificare a caietului de sarcini, deci implicit de a depista acest gen de nereguli, există alte pârghii legale date de O.U.G. nr. 34/2006. Mă refer aici, la posibilitatea de a solicita clarificări şi/sau de a formula contestaţii în condiţiile legii, cu privire la aceste aspecte. O altă zonă de risc în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publică o reprezintă pregătirea profesională a membrilor comisiei de evaluare pe diferite tipuri de contracte de achiziţie publică atribuite de autorităţile contractante.

În ceea ce priveşte problematica conflictului de interese, subliniez faptul că O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, cuprinde o secţiune dedicată regulilor de evitare a conflictului de interese (articolele 66 – 70), care se completează cu prevederile din H.G. nr. 925/2006. Mai mult, în anul 2011, A.N.R.M.A.P. a încheiat un protocol de colaborare cu A.N.I, în baza căruia cele două instituţii îşi vor pune la dispoziţie datele şi informaţiile obţinute în cursul derulării activităţilor specifice referitoare la potenţialele situaţii de conflict de interese precum şi potenţialele situaţii de incompatibilitate.

Analizând datele rezultate din activitatea de control derulată de instituţia noastră, printre cele mai frecvente nereguli depistate la nivelul autorităţilor contractante, în procesul de atribuire a contractelor de achiziţii publice pe parcursul anului 2012, putem aminti următoarele:

• încălcarea regulilor de publicitate prin transmiterea spre publicare cu întârziere a anunţurilor de atribuire;
• nerespectarea termenelor prevăzute pentru transmiterea răspunsurilor la solicitările de clarificări;
• aplicarea procedurii de negociere, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege;
• aplicarea incorectă, în cadrul procesului de evaluare, a criteriilor stabilite prin documentaţia de atribuire;
• încheierea unor contracte a căror valoare depăşea pragul stabilit de ordonanţă prin cumpărare directă;
• documente lipsă de la dosarul achiziţiei publice;
• comunicări incomplete privind rezultatul procedurii de atribuire.

Rep: Cum vedeţi implicarea UCVAP în controlul ex-ante privind achiziţiile publice?

Implicarea U.C.V.A.P. în controlul ex-ante trebuie să presupună, în primul rând, un rol de suport pentru autorităţile contractante, precum şi pentru comisiile de evaluare, în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publică. În acest sens, una dintre priorităţile mele, în calitate de preşedinte al A.N.R.M.A.P., este de a întării capacitatea de aplicare conformă a legislaţiei la nivelul autorităţilor contractante, acţiune care se poate realiza şi prin intermediul U.C.V.A.P.

Rep: Cum se desfăşoară legatura instituţională cu CNSC, DLAF şi cu celelalte instituţii de profil la nivel naţional şi european?

A.N.R.M.A.P. cooperează continuu cu principale instituţiile implicate în procesul de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în vederea identificării riscurilor de încălcare a prevederilor legale în domeniu. În acest sens, instituţia noastră a încheiat protocoale de colaborare atât cu C.N.S.C. cât şi cu Departamentul pentru Lupta Antifraudă. Aceste protocoale de colaborare presupun o celeritate în ceea ce priveşte schimbul de informaţii interinstituţional precum şi, implicit, în soluţionarea problemelor apărute în desfăşurarea activităţii specifice fiecărei instituţii.