Un an dificil în achiziţii publice se încheie şi un nou an, plin de aşteptări şi speranţe, dar cel puţin la fel de dificil, se apropie cu paşi repezi.

Anul 2015, în contextul adâncirii crizei financiare şi, din păcate, al înmulţirii scandalurilor de corupţie, a fost caracterizat printr-o scădere simţitoare a numărului procedurilor de achiziţii publice de valori ridicate. Autorităţile contractante, confruntate cu reduceri bugetare semnificative şi cu nevoia de a reduce la maximum cheltuielile, au fost reticente în a iniţia proiecte mari, ceea ce, în ultimă instanţă, a însemnat inclusiv un recul la nivel macroeconomic, fondurile alocate achiziţiilor publice rămanând în buget şi necontribuind la creşterea generală a economiei şi la stimularea apariţiei de noi locuri de muncă.

Reculul existent la nivelul proiectelor mari a fost însă compensat, într-o anumită măsură, de lucrurile bune întâmplate pe parcursul anului 2015.

Dintre lucrurile bune, amintesc în special Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/15.01.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 188/19.03.2015, prin care a fost constatată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Dispoziţiile legale respective instituiau obligaţia autorităţii contractante de a reţine garanţia de bună conduită, la momentul rămânerii definitive a hotărârii de respingere a contestaţiei/cererii de chemare în judecată sau, după caz, la momentul la care contestatorul renunţa la judecata contestaţiei/cererii/plângerii sale şi au avut ca efect, în perioada de aplicabilitate (30.06.2014 – 19.03.2015) o reducere simţitoare a numărului de contestaţii în materie de achiziţii publice. O dată cu publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5/15.01.2015, autorităţile contractante nu mai au posibilitatea reţinerii garanţiei de bună conduită nici măcar în situaţia respingerii contestaţiei/cererii. Obligaţia de constituire a garanţia de bună conduită a rămas aşadar, în momentul de faţă, un simplu demers administrativ, încă obligatoriu, însă oarecum inutil şi ineficient, în condiţiile în care garanţia nu mai poate fi reţinută de autoritatea contractantă. Decizia Curţii Constituţionale şi, mai ales, efectele acesteia nu s-au bucurat însă de o mediatizare suficientă şi pe măsură importanţei lor, existând în continuare numeroşi operatori economici, mai puţin conectaţi la fenomenul achiziţiilor publice, care nu-i cunosc efectele. Laudabilă în acest sens a fost însă poziţia actualei conduceri ANAP şi a CNSC, care au postat pe website-urile oficiale notificări prin care i-au informat pe cei interesaţi despre efectele Deciziei respective. Efectul publicării Deciziei nr. 5/15.01.2015, care a readus starea de normalitate şi respectul pentru lege, a fost unul semnificativ cel puţin din perspectiva CNSC, numărul contestaţiilor formulate de către operatorii economici diligenţi şi mai bine informaţi crescând simţitor după momentul 19.03.2015.

Un alt lucru pozitiv întâmplat în anul care tocmai se încheie l-a reprezentat iniţierea demersurilor concrete de transpunere în România a noilor directive în materie de achiziţii publice şi concesiuni. După un efort susţinut şi parcurgerea etapei obligatorii de consultare publică, pe website-ul oficial al Ministerului Finanţelor Publice (http://www.mfinante.ro/proiecteachizitii.html) au fost publicate, în sfarşit, versiunile finale, ce vor fi supuse aprobării Parlamentului, ale următoarelor noi legi: (i) Legea achiziţiilor publice; (ii) Legea privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a contractelor de concesiune şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor; (iii) Legea privind achiziţiile sectoriale şi (iv) Legea privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii. Noile legi, cu toate imperfecţiunile inerente unui nou început de drum, s-au bucurat în general de apreciere din partea practicienilor din achiziţiile publice, aceştia apreciind elementele de noutate aduse de leguitor (cum ar fi, cu titlu de exemplu, instituirea procedurii consultării prealabile a pieţei, renunţarea la garanţia de bună conduită în cazul contestaţiilor şi cererilor, simplificarea procedurilor de atribuire). Nu este cunoscută încă cu certitudine data intrării în vigoare a noilor legi, însă aceasta nu poate fi una îndepărtată, în condiţiile în care România, ca şi restul statelor comunitare, are obligaţia de a finaliza procedura de transpunere a noilor directive până la data-limita de 18.04.2016, pentru a nu risca declanşarea unei proceduri de infringement. Rămâne aşadar un timp relativ redus atât pentru operatorii economici, cât şi pentru autorităţile contractante, pentru a se familiariza cu noile legi. Odată intrate în vigoare, acestea vor marca abrogarea întregii legislaţii aplicabile în acest moment în materie de achiziţii publice şi concesiuni de lucrări şi servicii. Punct ..şi de la capăt…

O etapă din istoria achiziţiilor publice şi concesiunilor din România se încheie, una noua începe. Indiferent cât va fi de dificil şi cât de multe greşeli vor fi făcute, piaţa achiziţiilor publice şi a concesiunilor şi actorii acesteia se vor adapta şi îşi vor însuşi treptat noilor reguli ale jocului. În mod cert, se va impune o creştere substanţială a numărului de conferinţe/ateliere/seminarii dedicate noilor legi, pentru a permite iniţiatorilor proiectelor şi practicienilor reputaţi în domeniu să transmită din experienţa lor şi să lămurească necunoscutele şi/sau carenţele noilor legi. Întrucât suntem într-un moment de restartare, în care atat autorităţile contractante, cât şi operatorii economici pleacă de pe aceeaşi poziţie, oportunităţile de învăţare şi specializare sunt multiple pentru cei interesaţi de domeniul achiziţiilor publice. Pesimismul ce caracteriză sfârşitul de an 2014, în special datorită efectelor negative aduse de aplicarea O.U.G nr. 51/2014, lasă locul optimismului specific noului început de drum adus de noile legi.

avocat Călin ALEXE, Mihăila şi Asociaţii SCA