Reporter: Care sunt principalele greşeli pe care România le-a făcut până acum în domeniul achiziţiilor publice?
av. Iulia Vass: S-ar putea scrie un întreg roman cu privire la greşelile pe care România le-a făcut în domeniul achiziţiilor publice în ultimii 10 ani, de la adoptarea O.U.G. nr. 34/2006. Pe scurt, însă, acestea au fost: instabilitatea legislativă, legislaţia neclară şi interpretabilă, jurisprudenţa profund contradictorie, sistemul instituţional deficient, îngrădirea accesului la sistemul de remedii (e.g. garanţia de bună conduită), formalismul şi birocraţia excesivă. Cred însă că cel mai mare păcat al nostru a fost convingerea ca toate problemele din sistem se pot rezolva prin măsuri legislative. Or, nu este chiar aşa. Ineficienţa sistemului de achiziţii publice din România se datorează în mare măsura implementării deficitare a legislaţiei. Pe de o parte, legislaţia nu este cunoscută şi/sau înţeleasă pe deplin nici de către autorităţile contractante, nici de către operatorii economici. Pe de altă parte, supralegiferarea din acest domeniu nu a rezolvat şi nici nu putea rezolva problema corupţiei. Dimpotrivă, sub masca legislaţiei interpretabile şi a jurisprudenţei contradictorii pot fi atribuite contractele, în mod aparent legal, chiar şi unor operatori predefiniţi.
Reporter: Care consideraţi în opinia dv., că sunt cele mai frecvente nereguli depistate la nivelul autorităţilor contractante în cadrul procesului de atribuire şi contractare, cu care v-aţi confruntat, în ultimii ani?
av. Iulia Vass: Similar celorlalte state foste comuniste, România nu a avut cu adevărat o „cultură” a achiziţiilor publice corecte, transparente, nediscriminatorii până la adoptarea O.U.G. nr. 34/2006. Această lipsa de experienţă a produs efecte grave asupra sistemului de achiziţii publice atat la nivel macro, cât şi la nivel micro. La nivel legislativ am avut parte de o debandadă absolută. La început nu ne-am priceput să implementăm directivele europene cu respectarea exigenţelor dreptului european, dar şi cu adaptarea acestora la realităţile şi mentalităţile naţionale. Pe parcurs, am încercat să reparăm deficienţele din mers. Numeroasele modificări s-au făcut „pe genunchi”, fără o evaluare coerentă a status-quo-ului, fără o viziune şi o strategie clară asupra sistemului. De aici, ordonanţele de urgenţă adoptate peste noapte, prevederile neconstituţionale, legislaţia contradictorie sau abundentă de legislaţie terţiară. La nivel micro, multe autorităţi contractante nu au avut personalul calificat necesar pentru a desluşi haţişurile legislaţiei complexe, în continuă schimbare şi, pe alocuri, incoerente. Mai mult, nu putem omite nici vulnerabilitatea sistemului de achiziţii publice la fenomenul de corupţie sau la ingerinţa politicului în deciziile adoptate. De aici, documentaţiile greşite, cerinţele restrictive, numărul mare de contestaţii, întârzierea proiectelor, încheierea unor contracte neclare sau dezavantajoase pentru autorităţile contractante, modificarea nelegală a contractelor încheiate, pierderea finanţărilor nerambursabile, etc..
Reporter: Care credeţi că sunt zonele de risc ce generează nereguli în procesul achiziţiilor publice? Care sunt în acest sens, problemele cele mai frecvente cu care se confruntă clienţii dv. vizavi de problematica achiziţiilor publice?
av. Iulia Vass: Dacă pentru etapa de calificare, problemele sunt mai puţin grave dată fiind similitudinea cerinţelor impuse şi controlul ex-ante al A.N.A.P., cea mai mare provocare o constituie modul în care sunt întocmite specificaţiile tehnice. De multe ori, acestea sunt incorecte din punct de vedere tehnic, restrictive sau neclare, iar autorităţile contractante manifestă o reticenţă sporită în adoptarea măsurilor de remediere. De asemenea, operatorii economici sunt puşi în dificultate de măsurile adoptate de autorităţile contractate în etapa evaluării şi atribuirea contractelor unor participanţi care nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate.
Problemele cu care se confruntă deseori clienţii pe acest segment sunt cerinţele nelegale sau restrictive din documentaţiile de atribuire (în special în ceea ce priveste specificaţiile tehnice), evaluarea defectuoasă a ofertelor, neînţelegerile apărute în timpul executării contractelor şi emiterea la finalizarea contractelor a unor certificate constatatoare „negative”. De asemenea, atribuirea contractelor de achiziţie publică cu finanţare nerambursabilă reprezintă o mare provocare pentru entităţile private, nefamiliarizate cu labirintul legislativ şi formalismul excesiv din domeniul achiziţiilor publice. În plus, clienţii noştri sunt din ce în ce mai interesaţi de impactul regulilor de concurenţă în domeniul achiziţiilor publice. O altă provocare este reprezentată de refuzul autorităţilor contractante de a permite accesul la dosarul achiziţiei publice, operatorii economici fiind puşi în situaţia de a decide „în orb” şi în baza informaţiilor din piaţă dacă este cazul să formuleze sau nu contestaţii.
Pentru a viziualiza interviul în integralitatea sa, vă rugăm să vă ABONAȚI!
