Publicat în revista nr. 166 – Septembrie 2022

Sandra-Ioana TOMA (ANCA), avocat specialist în achiziţii publice

Ştim cu toţii că una dintre caracteristicile contractelor de achiziţie publică este stabilitatea/ rigiditatea acestora. Legislaţia în materia achiziţiilor publice prevede expres situaţiile în care un contract de achiziţii publice poate fi modificat, precum şi limitele unor astfel de modificări.
Aceasta întrucât acest tip de contracte face parte din documentaţia de atribuire, care nu mai poate fi modificată odată cu desemnarea ofertantului câştigător şi cu atribuirea contractului de achiziţie publică. În mod contrar, acceptarea de plano a unor astfel de modificări ar intra în contradicţie cu principiile de bază incidente în materia achiziţiilor publice, deschizându-se, astfel, o poartă periculoasă a posibilităţii eludării acestora.
Cu toate acestea, în ultima vreme sunt întâlnite în practică tot mai multe situaţii în care, din diferite motive, contractanţii solicită modificarea contractelor de achiziţii publice. Unul dintre motivele cel mai des întâlnite este modificarea preţului prin necesitatea efectuării de lucrări noi, neprevăzute prin documentaţia de atribuire.
Există în practică şi un alt caz de modificare a contractului, însă în ceea ce priveşte termenul de executare a contractului şi plata preţului peste termenul iniţial. Mai exact, fac referire la situaţia în care contractantul şi-a îndeplinit mereu obligaţia asumată de a executa lucrările convenite, mai puţin în situaţiile de imposibilitate obiectivă (de exemplu condiţiile climaterice nefavorabile din zona de amplasament a lucrărilor, cu consecinţa accesului impracticabil către şantier). Acestea pot fi asimilate unor cazuri de forţă majoră de care beneficiarul are cunoştinţă, însă acesta din urmă are o atitudine pasivă (nu notifică executantului că invocă rezilierea pentru nerespectarea termenului convenit, pentru a beneficia de lucrările sale). Ulterior însă, beneficiarul refuză să achite contravaloarea lucrărilor executate ulterior încetării situaţiei de forţă majoră, însă în afara perioadei contractuale, pe motiv că lucrările ar fi fost executate în afara perioadei de valabilitate a contractului.
Poate beneficiarul, într-o asemenea situaţie, să îşi motiveze refuzul de plată arătând că nu ar exista temei legal pentru ca documentele de plată transmise de contractant (factura şi centralizatorul de lucrări) să fie luate în considerare? Răspunsul pare a fi afirmativ, până la proba contrarie beneficiarul poate considera că atitudinea sa este una legală şi firească.
Ce instrumente legale are, atunci, la îndemână, contractantul care consideră că este nedreptăţit de comportamentul beneficiarului?…

Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!