Publicat în revista nr. 158 – Noiembrie 2020
Radu DAMASCHIN, Partener în cadrul departamentului de Litigii al NNDKP
Disputele judiciare referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică au particularitatea că se transformă de cele mai multe ori într-un război al tuturor împotriva tuturor. Cauze care iniţial privesc acte ale autorităţilor contractante referitoare la un anumit ofertant, devin un joc de strategie în care toţi ceilalţi competitori caută să folosească raportul juridic litigios drept vector pentru maximizarea propriilor şanse de adjudecare a contractului.
Dincolo de contestaţie şi plângere/recurs, cele două manifestări procedurale specifice ale dreptului la acţiune în materie, intervenţia voluntară constituie instrumentul procedural prin care raportul juridic conflictual îşi poate lărgi conţinutul atât subiectiv, cât şi obiectiv.
Chiar dacă Legea nr. 101/2016 reglementează două căi de contestare a actelor autorităţilor contractante care se doresc echivalente prin scopul lor (contestaţia adresată CNSC şi contestaţia adresată direct instanţei de judecată), în realitate intervenţia voluntară în cadrul celor două proceduri implică şi unele diferenţe de tratament. Astfel, un ofertant trebuie să analizeze cu atenţie care este modalitatea de acţiunea cea mai potrivită pentru protejarea intereselor proprii.
Nu vom prezenta aici diferenţa de regim juridic dintre contestaţia administrativ – judiciară şi cea exclusiv judiciară, după cum nu vom detalia nici diferenţa de tratament între intervenţia principală şi intervenţia accesorie, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedură civilă.
Ceea ce urmărim să analizăm priveşte exclusiv modul în care intervenientul din cele două mecanisme de contestare poate sau nu să acceseze (în anumite circumstanţe) calea de atac specifică împotriva soluţiei din contestaţie, respectiv dacă din perspectiva modului de valorificare a căii de atac, procedura administrativ – jurisdicţional oferă sau nu intervenientului un regim mai favorabil decât contestaţia adresată instanţei de judecată.
Se cuvine să menţionăm pentru început că intervenţia voluntară este posibilă atât în contestaţia administrativ – judiciară (iniţiată în faţa CNSC), cât şi în cadrul contestaţiei adresate direct instanţei de judecată. Potrivit art.17 alin. 3 din Legea nr. 101/20161, în cazul contestaţiei înregistrate la CNSC, termenul de formulare a cererii de intervenţie voluntară este de 10 zile de la data la care contestaţia este publicată în SEAP, sau alternativ, de la data comunicării acesteia în cazul procedurilor a căror iniţiere se realizează prin SEAP…..
Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
