Publicat în revista nr. 105 – Iunie 2016

Reporter: A fost publicată în Monitorul Oficial Legea 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor care transpun noile directive europene. Dacă ar fi să punctaţi, care ar fi trei avantaje majore aduse de această lege autorităţilor contractante, dar şi operatorilor economici şi de ce a fost nevoie de această lege specială?

Silviu-Cristian POPA: Cu titlu introductiv, doresc să precizez că legea respectivă este parte a unui pachet legislativ, în domeniul achiziţiilor publice, adoptat anul acesta de către Parlamentul României, fiind rezultatul unui efort coerent şi consistent, care a avut ca punct de pornire elaborarea Strategiei Naţionale în Domeniul Achiziţiilor Publice (S.N.D.A.P.).
În ultimul deceniu, ne-am obişnuit cu ideea că adoptarea unui act normativ este determinată, în mod exclusiv, de transpunerea unei directive europene, deşi anumite aspecte sunt totuşi lăsate la discreţia statelor membre. De această dată, România a ales să transpună directivele în domeniul achiziţiilor publice având drept foaie de parcurs această strategie, prin care s-a încercat integrarea acestora.
Unul dintre pilonii realizării strategiei respective l-a constituit o bună comunicare interinstituţională între instituţiile centrale cheie în domeniu, alături de care Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor – C.N.S.C. a avut o contribuţie constantă şi o implicare activă.
Dacă ar fi să preiau un enunţ formal, aş putea spune că legea în cauză are ca obiect ,,reglementarea unui sistem de remedii şi căi de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de achiziţie sectorială şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în vederea transpunerii prevederilor Directivei 89/665/CEE şi ale Directivei 92/13/CEE.
Însă, obiectivul promovării unei legi distincte cu privire la reglementarea unui sistem de remedii este unul mult mai complex, care vizează cu prioritate un cadru juridic stabil, în condiţiile în care fostul act normativ în domeniu – O.U.G. nr. 34/2006 a suferit numeroase modificări de la intrarea acesteia în vigoare şi până la momentul abrogării, aspect care a fost de natură să afecteze deopotrivă transparenţa şi coerenţa sistemului de achiziţii publice.
Prin urmare, numai atunci când se garantează un grad ridicat de stabilitate legislativă, cred că putem discuta despre avantaje majore, atât din punctul de vedere al operatorilor economici dar şi al autorităţilor contractante, în sensul asigurării, prin intermediul deciziilor pronunţate de către C.N.S.C. a dezideratului de reglementare unitară, a nevoii de acurateţe, precizie, celeritate şi predictibilitate……

Pentru a viziualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!