Publicat în revista nr. 175 – Decembrie 2024

Cristina IVAN, Avocat Coordonator SCA Ivan şi Asociaţii

În contractele naţionale guvernate de HG 1/2018, rolul Supervizorului în derularea şi controlul proiectelor este consacrat prin clauzele contractuale privind Instrucţiunile/Ordinele Administrative, şi anume clauzele 5.4 şi 5.5. Aceste prevederi stabilesc că Supervizorul sau reprezentantul său „este singurul autorizat să emită Ordine Administrative către Antreprenor, inclusiv cu documente suplimentare şi instrucţiuni necesare pentru proiectarea şi executarea corespunzătoare şi adecvată a lucrărilor şi remedierea oricăror defecţiuni.”
Conform clauzei 5.4, orice Instrucţiuni şi/sau Ordine emise de Supervizor „vor fi considerate Ordin Administrativ” şi trebuie să fie „datate, numerotate şi notate de Supervizor într-un registru, iar copiile vor fi transmise personal Reprezentantului Antreprenorului.”
Totuşi, se ridică problema ce se întâmplă atunci când Supervizorul dispune prin aceste Instrucţiuni îndeplinirea de obligaţii, lucrări, activităţi etc. în sarcina Antreprenorului care nu au fost incluse în obiectul contractului.
Clauza 5.5 specifică faptul că „Supervizorul, inclusiv reprezentantul său, este singurul autorizat să emită Ordine Administrative” pentru a preveni executarea de lucrări neautorizate de către Antreprenor pe baza dispoziţiilor altor părţi, cum ar fi proiectantul. Aceasta conferă Supervizorului un control riguros, dar şi o responsabilitate semnificativă. În practică, însă, atunci când astfel de Instrucţiuni/Ordine Administrative includ lucrări suplimentare care depăşesc sfera contractuală iniţială, ele necesită o formalizare printr-un Act Adiţional/Ordin Administrativ de Modificare conform Clauzei 37, destinată „modificărilor contractuale”.
Subclauza 12.4 din HG 1/2018 oferă un mecanism important pentru gestionarea Instrucţiunilor şi Ordinelor Administrative, stabilind o procedură clară pe care Antreprenorul trebuie să o urmeze. Aceasta prevede că Antre-prenorul este obligat să respecte orice Ordin Administrativ emis de Supervizor. Totuşi, în cazul în care consideră că cerinţele din Ordin depăşesc autoritatea Supervizorului sau sfera contractuală, Antreprenorul trebuie să transmită o notificare motivată în termen de 10 zile. Lipsa acestei notificări are ca efect considerarea implicită a Ordinului ca fiind valabil emis. În acest sens, subclauza adaugă o responsabilitate directă asupra Antreprenorului de a analiza cu diligenţă conţinutul Instrucţiunii şi de a acţiona prompt pentru a-şi proteja drepturile….

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!