Publicat în revista nr. 106 – Iulie 2016

Marta Popa, Avocat Senior Partner Voicu & Filipescu

Este de notorietate că practica bazată pe legislaţia anterioară a achiziţiilor publice (OUG 34/ 2006 şi HG 925/2006) a demonstrat că, în Romania, instituţia terţului susţinător, dincolo de faptul că a creat dispute doctrinare în ce priveşte rolul terţului susţinător în cadrul ofertării şi al derulării contractului, a condus la situaţii ce au afectat concurenţa onestă între operatorii economici.
Spre exemplificare, într-o speţă, o firmă locală, “de apartament”, fără experienţă anterioară într-un domeniu de mare tehnicitate aşa cum era cel presupus de licitaţia publică la care a participat, a adus în licitaţie susţinerea unei companii mult mai mari, cunoscute pe plan internaţional, care deţinea licenţa necesară procedeului tehnologic cerut prin licitaţie, experienţă similară, capacitate tehnică şi profesională, capacitate financiară.
Firma locală, fără a avea ea însăşi capacităţile şi experienţa pentru a susţine acel proiect de mare amploare, a câştigat licitaţia întrucât beneficia de susţinerea terţului ce deţinea experienţa similară şi întrucât preţul propus era semnificativ mai mic decât al ofertanţilor concurenţi. Un alt ofertant în respectiva licitaţie a demonstrat că angajamentul obţinut de la compania internaţională de către firma locală fără experienţă similară nu îndeplinea cerinţele legale în ce priveşte asumările de răspundere de către terţ. În plus, firma susţinută nu a putut face dovada modului în care resursele terţului i-ar fi putut fi puse la dispoziţie în mod efectiv de către terţ în vederea îndeplinirii obiectului contractului în cazul în care primul ar fi întâmpinat dificultăţi în derularea contractului.
Speţa de mai sus ridica problema rolul terţului susţinător în achiziţiile publice: terţ faţă de contract, ce se implică în subsidiar în cazul în care participantul întâmpină dificultăţi, sau executant efectiv al contractului?….

Pentru a viziualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!